Rîde ciori de oală spartă. La partida dintre Chiajna și Rapid (un 0-0 de dat uitării, cu primul șut pe poartă în minutul 79), am asistat la încă un episod din lunga, interesanta și trista poveste a discriminării. Din înaltul peluzelor de pe grandioasa arenă chiajniotă, ultrașii rapidiști au aruncat cu coji de banane în brazilianul Wellington de la Concordia. Asta nu mai e concordie întru binele general. E nasol, nu se face. Și-au bătut joc de un om aflat în cîmpul de joc al muncii, cu nevasta și copilul în tribună. La vestiare, susțin sursele, a plîns.
Sîntem departe de a fi fanii ălora cu corectitudinea politică în fotbal. Stadionul de-asta-i stadion: ca să cînți pentru ai tăi, ca să-i pizduiești pe adversari. Bă, mînca-ți-aș, da’ episodul de la Chiajna chiar deschide o temă de dezbatere. În halul ăsta am ajuns? Să se ia cioroii de maimuțe?
Rapid (o stare de spirit, cum ar zice defuncții) a fost constant discriminat. Social – erau din mahala. Rasial – niște țigani, evident. Politic – subversivi, pe vremea lui Ceașcă. (Paranteză: de aici, din ce scanda “mahalaua ineptă” din Giulești, Ghencea sau Ștefan cel Mare, i s-a tras Nenorocitului.) Deci, ca să revenim: sînt țigani-țigani ăia de la Rapid. Li s-a dus buhul în toată țara și toată lumea îi identifică, scuze, ca atare. Da’ cu ce să arunce galeriile adverse în țiganii de la Rapid? Cu găini moarte, cu cai, cu urși, cu coviltire?
Nu, e mai mișto că niște jmecheri cretini de la Rapid s-au trezit să dea cu banana într-un brazilian tuciuriu de la Concordia Chiajna. În felul ăsta stupid, competiția continuă. “Țiganii” de la Rapid vor găsi niște negri pe care să se răzbune. Și tot așa, urmînd un exemplu abominabil – Fenomenul Pitești. Prin 1948-1949, în pușcărie, acolo, torturații deveneau torționari. Era ceva insuportabil, un experiment inuman.
Desigur, acum, în democrație, cel mult ne suspendă terenul. E cam de păcat (ca să nu zicem că de altceva) ca ăia întîmpinați cu prietenosul imn Craa-craaaa, tocmai ei, să arunce cu banane. Orice coajă de banană aruncată pe teren va sădi ceva împotriva ciorilor. Și tot așa.
Într-un fel sau altul, sîntem toți minoritari. Atunci, hai, tăticule, să ne dăm în cap unii altora, toți împotriva tuturor!