Ce legătură poate fi între tenis și un fost înalt demnitar al PCR (pe atunci Partidul Muncitoresc Român – PMR)? Demnitarul e Lucrețiu Pătrășcanu care, după ce a fost unul dintre starurile partidului, a fost băgat la pușcărie și, după un proces lung, a fost executat sumar.
Lui Lucrețiu Pătrășcanu i se atribuie o propoziție pe care ar fi rostit-o la Cluj în 1946: „Înainte de a fi comunist, sînt român!”. Temporal vorbind, cam așa stau lucrurile, căci la naștere nu faci parte din nici un partid politic. Dar să spui una ca asta într-un discurs politic în România acelui an, ca membru de seamă al partidului, era o erezie. Cîțiva ani după aceea, Pătrășcanu a fost arestat și, după un proces care a durat șase ani, a fost condamnat și executat la Jilava. Se spune că din ordinul lui Gheorghiu-Dej.
Mă îndoiesc de autenticitatea vorbelor atribuite lui Pătrășcanu. El știa mai bine doctrina comunismului decît mulți dintre comilitonii săi politici, unii dintre ei semianalfabeți. Pătrășcanu era intelectualul nr. 1 al partidului. Internaționalismul, prin care Stalin controla partidele comuniste din țările ajunse sub influența sovietică după război, era unul dintre principiile de bază ale doctrinei care pornea de la Kremlin. Or, Pătrășcanu ar fi spus una ca asta doar dacă voia să-și lichideze cariera politică. Delatorii din partid, care raportau la Moscova orice abatere de la doctrină pentru a-i face pe plac lui Stalin, n-ar fi scăpat o asemenea ocazie de a-l turna pe Pătrășcanu. Or, Pătrășcanu a fost executat la mai mult de un an după moartea lui Stalin. A fost sfîrșitul unei afaceri politice între comuniștii din România.
Starurile din tenisul de azi nu prea fac declarații cu iz patriotic atunci cînd cîștigă vreun mare turneu. Și cred că nici Simona Halep, cetățeană a României, sau Bianca Andreescu, canadiană de origine română, n-ar face asemenea declarații dacă n-ar fi întrebate de reporteri. Chiar dacă, și în cazurile lor, sînt mai întîi românce, pînă să ajungă campioane la tenis.
La noi, și gazetarii, și opinia publică vor declarații care să le săreze buricul românilor „de acasă”, patrioți, care au impresia că cele două fete trebuie să-și plătească „datoria morală” față de țară. Nu cred! Soarta lor, a amîndurora, a fost la mîna părinților lor care au băgat bani în fetele lor sperînd că vor ajunge campioane. Dar dacă n-ar fi ajuns? Pierderea financiară a părinților! Dacă însă cele două cîștigă mari turnee, e musai ca ele să facă o plecăciune țării. Și ce cîștigă țara și cetățenii ei de aici? Scad impozitele, crește nivelul de trai? Nu, dar avem impresia că trăim un destin special, de pe margine. Uitîndu-ne la ele. Ca și cum am avea parte de un destin extraordinar fiindcă și ele sînt românce!