Termenul “Omnibus” vizează, în jargonul cineaștilor, un teritoriu aparte: lungmetrajul colectiv. Animați de aceeași vocație, stimulați uneori de aceeași temă, un grup de cineaști fac un film comun. Italienii, îndeosebi, s-au arătat meșteri în această direcție, dar am avut și la noi asemenea experiențe, cum ar fi Amintirile din Epoca de Aur puse la cale de Cristian Mungiu. Ei bine, un asemenea „omnibuz” a fost lansat, recent, la Cannes. La inițiativa cîtorva generoși producători, 13 cineaști au explorat ceea ce orașul Sarajevo reprezintă, de un secol, pentru istoria europeană în filmul intitulat Les ponts de Sarajevo. 13 autori de toate vîrstele, de la veteranul Jean-Luc Godard pînă la juna regizoare Aida Begic, care și-a trăit copilăria sub sîngerosul asediu, au fost convocați „sub arme”, cu 13 puncte de vedere expuse pe o durată de 6-8 minute.
Între ei, bucureșteanul Cristi Puiu, care a aderat și el, cu privirea sa proprie, la proiect. În vreme ce colegii săi, însă, au apăsat mai toți pedala pe atrocitățile armate, Puiu și-a adus cu sine propriul univers de umor negru care funcționează admirabil în ansamblul integral. Descoperim, astfel, surprinși un fel de Conu Leonida în care un cuplu de pensionari dîmbovițeni aflați în vilegiatură la Sarajevo comenteaza cartea, din 1928, a filozofului Hermann von Keyserling, care le-a căzut, din întîmplare, în mînă. Într-o formă umoristică de zile mari, Puiu denunță, subtil, ceea ce părea la început doar o polemică amuzantă. Pentru edificarea cititorului, iată, prin bunăvoința autorului, consemnarea unor fragmente din dialogul filmului:
Decor: o cameră de hotel standard. E seară și soții așteaptă somnul recuperator.
Doamna POPESCU: Cocoșel, ce e aia “analiză spectrală”?
Domnul POPESCU: O radiografie. RMN.
Ea: Și ce legătură are cu Europa?(se gîndește) Cartea asta la care tot citesc secheamă Analiza spectrală a Europei… Știi ce frumos vorbește despre noi, românii?
El: Cine?
Ea: Neamțul ăsta care a scris-o. Zice că sîntem urmașii Bizanțului… Și zice că unul din trei români s-a născut poet.
El: Măcar atîta să ne rămînă, că celelalte s-au dus toate. Și industria, și gimnastica, și agricultura, și toate.(se gîndește)Și acum vor să ne ia și Festivalul “Enescu”…
Doamna POPESCU (continuînd lectura): “Să ne îndreptăm însă acum spre problemele balcanice particulare.”Și zice: “Fac abstracție de sîrbi,de bulgari și de albanezi: pentru moment, acestea sînt popoare primitive de războinici și de jefuitori…”
Domnul POPESCU(adînc):Așa e.(Doamna Popescu dă să continue, dar domnul Popescu o întrerupe)Dar cu sîrbii greșește.(se gîndește)Eu aș fi zis ungurii. Ăia sîntadevărații jefuitori ai Europei.(brusc) De unguri ce zice?
Doamna POPESCU: Nu știu, că n-am ajuns încă.Ia fii atent aicea: “Cred mai degrabă într-unviitor al iugoslavilor, dar această națiune trebuie să se constituie,și faptul poate dura secole”.(triumfător)Ei, ce zici? Nu că-i bun?
El:Adevărații vinovați de relele de aicisînt, au fost și vor rămîne ungurii!(Aprinde veioza)
Doamna POPESCU(ușor descumpănită): Și evreii?
Domnul POPESCU:Mai ales evreii. Dar ăia măcar sînt deștepți.(rezumînd):Ungurii, evreii și țiganii.
Doamna POPESCU(timid):Să știi că m-am gîndit că ceva nu eîn regulă după ce am cititcapitolul despre elvețieni undezice că elvețienii sînt evrei.
Domnul POPESCU:Păi, sigur.
Doamna POPESCU:Dar numele Keyserling nu mi-a zis nimic.
Domnul POPESCU:Păi, nu știi cum se spune? Ionescu, fost Rabinovici.
Doamna Popescu nu răspunde. Pentru o vreme se aude doarrespirația calmă a celor doi.
Doamna POPESCU:Noapte bună, cocoșel.
Să mai adăugăm extraselor de mai sus un detaliu. Interpreții acestei caragialești scene de familie sînt Valeria Seciu și Marian Râlea. Neîntrecuți! Nu degeaba publicul internațional al festivalului de la Cannes a aplaudat frenetic.
Cît despre „omnibuz”, el explodează din nou în evocarea masacrelor, Sarajevo dovedindu-se, cum expresiv motivează regizoral cineastul, un “epicentru” european al fricii.