Sau de rapiță. Ori de grâu, ovăz sau alte cereale de pe moșia lui lată și lungă cât vreo trei județe. Așa stă Porumboiu la pândă. Să-ncerce doar un fluieraș să nu îi dea ce e al lui! Adică șapte-opt penalty-uri pe meci. Asta dacă se joacă fără prelungiri. Sigur că trebuie ca arbitrul respectiv să dea și advresarului ce i se cuvine: măcar două eliminări! Abia atunci tipul cu cartonașele are o umbră de șansă să îi fie recunoscută valoarea. Ceea ce înseamnă că ar putea ajunge – în cel mai bun caz – cam la a zecea parte din ce crede Porumboiu despre sine că a fost ca arbitru.
Fără îndoială, nu îl puteai cumpăra ușor. Omul era șef prin industria locală alimentară, iar pe vremea aia porcul foșnea ca dolarii, iar ouăle și salamul aveau o cotă după care aurul încă tânjește azi pe FOREX. Dealtfel, exact accesul la aceste „valute” l-au propulsat pe năpraznicul Porumboiu în elita arbitrajului indigen. Că mai mult n-a fost decât în fantezia lui. N-aveai cu ce să îl cumperi, în timp ce el avea cum deschide toate ușile federale. Cu nasul sau cu picioarele, că mâinile îi erau ocupate. Asta ca să explicăm de unde e legenda cu arbitrul cinstit. Dacă vorbim și despre valoarea lui, eu nu pricep de ce nu pun odată mână de la mână toate televiziunile de sport să scoată din arhive o casetă cu toate gafele și hoțiile făcute la vremea lor de Crăciunescu, Porumboiu, Avram, Suceavă, Huzu și alți „sfinti” mânjiți care taie și spânzuă în zilele noastre câte cinci arbitri pe etapă într-un campionat mizerabil care-și găsește mereu țapii ispășitori numai printre băieții cu fluierul. Iar conducătorii lor, în loc să îi apere, sunt primii care le dau în cap. Așa că Porumboiu a învățat că trebuie să strige. Înainte, în timpul și după orice meci în care nu a luat cele trei puncte. Nu l-am auzit deloc să zică ceva după cadourile primite la meciul cu Astra sau Severin. În schimb când a avut el senzația că e furat – a se citi „când nu a fost avantajat evident” – a vrut capete, comisii și ecusoane FIFA afară din arbitraj. Eventual maziliți, cu averea confiscată, extrădați și alungați din Calea Lactee. Deținător al adevărului absolut și unic, îl găsești simultan – la unii live și la alții în direct – pe mai multe canale de televiziune vorbind cu moderatori cuminți ca un toc de pantof, să nu cumva să îl supere pe cel care a învățat lecția de la Becali atât de bine că de multe ori reușește să se facă de râs mai rău decât el.
Exclusiv online