Texanii de la Shearwater, trupa formată de doi dintre membrii trupei Okkervil River, sînt încă din 1999 unii dintre furnizorii mei preferaţi de indie-rock. Iar după şapte albume, acum sînt mai intenşi ca niciodată. Fac acelaşi lucru, în principiu, doar că mai bine încălzit şi fără prea mult zahăr. Şi la fel de interesant e faptul că trupa îşi setează cu ocazia asta noi standarde – eleganţa chitarelor şi a versurilor mestecate energic.
Mai apoi vorbim de o trupă care nu este populistă în sensul The National, nu intelectuală ca The Decemberists şi nici cu nasul pe sus (într-un sens bun) precum The White Stripes. Iar vocea lui Meiburg este acel lucru frumos exploatat pe un album* deloc expansiv, ci, dimpotrivă, mare, pus cap la cap cu ajutorul unor mici bucăţele ştanţate.
Mihai Tiţa / www.kaputt.ro
* Shearwater, Animal Joy, Sub Pop Records.
Gen din aceeaşi categorie
1. Sharon Van Etten – Tramp. Vulnerabilă şi epuizată, Sharon este una dintre vocile dulci ale ultimilor ani. Şi sună ca un instrument romantic, îmbătrînit.
2. Great Lake Swimmers – New Wild Everywhere. Un album confortabil, cîntat în spirit country, sentimental şi la casa lui. Foarte bun pentru drumurile la supermarket.
3. Wye Oak – Civilian. Ăsta e de anul trecut, dar nu-l pot omite. Cînd n-ai vocea lui Meiburg, ai vocea plîngăcioasă a lui Jenn Wasner. Şi o dinamizezi. Forţă!