Caţavencii

Despre cum lucra acum trei ani statul criminal, când i se reproșa calitatea dezinfectanților din spitale

Acum, aflăm că de fapt toată lumea știa. Nu doar oamenii cu funcții din sistemul sanitar, nu doar direcțiile de resort, nu doar ministerul, Guvernul, Parlamentul. Nu, știau până și serviciile, după cum ne-au spus Tolo și compania. Și toată lumea spune că a informat pe toată lumea. Cu toate astea, până acum două săptămâni, nimeni n-a făcut nimic. Nimeni dintre cei care știau.

Și totuși, ce-a declanșat nebunia asta? De ce acum a funcționat trăgaciul pe care s-a apăsat de atâtea ori în ultimii ani? Și cum s-a ajuns dintr-o dată ca o chestie știută, iată, de aproape toată lumea la nivel instituțional, la nivelul statului, să explodeze totuși, să devină subiectul cel mai discutat din ultimele săptămâni? E la modă sănătatea dintr-o dată sau ce? Se poartă sănătatea anul ăsta?

Astăzi, cu ajutorul colegilor jurnaliști din Cluj, punem și noi umărul la seria de anchete pe acest subiect și vă prezentăm alte dovezi că statul român, prin reprezentanții săi, a avut un comportament criminal conștient și asumat. Iată povestea.

 

În anul 2013, ziarul Făclia, din Cluj,

publică date certe cu privire la calitatea proastă a dezinfectanților folosiți în spitalele locale. ”Sursele medicale susţin că biocidele sînt asigurate în unităţile medicale clujene prin atribuirea de contracte de achiziţie firmelor care oferă substanţele la preţul cel mai mic, preţ care, în multe situaţii, spun specialiştii, este mult mai mare în comparaţie cu alte produse similare, dar de calitate superioară. Acest lucru e posibil deoarece prioritatea responsabililor din spitale nu este de a achiziţiona substanţele cele mai eficiente, ci de a satisface anumite interese personale şi de grup create în jurul acestei activităţi comerciale, în care sînt implicate firme şi personal medical.

Spitalul Clinic Judeţan de Urgenţă Cluj îşi asigură aceste substanţe prin intermediul mai multor furnizori. De la SC Medical Technologies & Research SRL cumpără produsul Cidezyme (detergent enzimatic), de la SC Biosan SRL Cluj-Napoca îşi asigură produsul dezinfectant Cidex OPA, iar de la SC Hexi Pharma CO SRL produsul Clorhexin (antiseptic pentru dezinfecţia tegumentelor). Totodată, de la SC Santomed Impex SRL îşi procură produsele Surfanios Citron – dezinfectant, Aniozyme DD1 şi Anios DVA HPH.”

Și lista firmelor și a produselor continuă. În continuarea articolului se spune că de vină este Direcția de Sănătate Publică. Desigur, pentru că nu își face datoria și nu controlează cum trebuie aceste achiziții efectuate de spitale.

 

Răspunsul DSP Cluj la acuzațiile

aduse de jurnaliștii clujeni este dur. Aceștia sunt acuzați de conducerea DSP de la acea dată că au adus un “prejudiciu de imagine” instituţiei. Ba, mai mult, li se cere autorilor articolului să ia “măsurile care se impun pentru ca publicul să fie corect informat în legătură cu activitatea de supraveghere şi control în sănătatea publică”.

Tupeu fără limite, putem spune astăzi, la o distanță de trei ani.

Problema este pescuită atunci din presa locală de Aurelia Cristea, la acea dată deputat PSD. Aceasta face o interpelare în Parlament, către ministrul de atunci, Eugen Nicolăescu, și către ministrul Afacerilor Interne, cine altul decât vechiul nostru prieten pensat, Gabriel Oprea.

„Având în vedere că numeroşi cetăţeni internaţi în spitalele din judeţul Cluj au semnalat diferite infecţii (nosocomiale) în timpul spitalizării, datorită modului defectuos în care se utilizează subsţantele dezinfectante şi sterilizantul, aceste cazuri nefiind prezentate opiniei publice, vă cer, dle ministru, să prezentaţi oficial un raport asupra prezentei situaţii şi soluţii imediate de rezolvare a acestei neplăcute stări medicale. Vă rog să luaţi în considerare faptul că există plângeri şi faţă de achiziţionarea biocidelor de către majoritatea unităţilor spitaliceşti clujene, care nu îndeplinesc în totalitate standardele naţionale şi europene în domeniu.”

 

Liberalul Eugen Nicolăescu și pesedistul Gabriel Oprea, colegi de guvern

la acea dată, răspund interpelării deputatei (atât interpelarea, cât și răspunsurile celor doi miniștri pot fi găsite aici. Vă reamintesc, totul se întâmplă pe 10 iunie 2013, deci acum trei ani. În stilul caracteristic, Nicolăescu pare picat de pe altă planetă. Așadar, interpelat cu privire la calitatea dezinfectanților din spitalele clujene, ministrul Sănătății răspunde: ”O problemă de sănătate publică de actualitate pentru România este infecția nosocomială”. Adică vă mulțumim, știm, ne ocupăm. Mai mult, Nicolăescu îi dă una peste bot deputatei Cristea cu literatura de specialitate: ”Conform datelor existente din literatura de specialitate, organizarea unui sistem eficient de supraveghere și control (…) poate determina eliminarea riscului de apariție în proporție de 70%, pentru 30% din cazuri apariția infecției nosocomiale neputând fi evitată”.

Deci literatura de specialitate ne spune niște chestii, da? Lăsați-ne cu vrăjelile astea populiste, că noi am făcut la viața noastră niște cornete din literatura de specialitate. La final, i se transmite deputatei, după un elogiu adus colegilor de la DSP Cluj, care au situația sub control, că cele semnalate nu se confirmă și, cu toate astea, DSP a aplicat cinci sancțiuni, în valoare totală de 700 de lei, la spitalele din Cluj. Le-a spart, practic.

În loc de răspunsul lui Gabriel Oprea, pe site-ul Camerei Deputaților este încărcat tot răspunsul lui Nicolăescu. Sau ministrul Oprea și-a însușit punctul de vedere al colegului liberal, nu știm. La câte programări avea atunci Oprea la coafor, la cum zburau coloanele oficiale prin București punând în pericol vieți omenești, probabil ministrul nu-și mai aduce aminte de acest caz.

 

P.S. Jurnaliștii din Cluj cu care am discutat în week-end m-au întrebat, revoltați, ce mai puteau face ei, în condițiile date. Că nu aveau la dispoziție resursele necesare, nici umane, nici materiale, pentru a urmări mai adânc subiectul, așa cum au făcut la București Tolo, Mirela Neag și Răzvan Luțac și apoi, urmându-i, alții. Da, este o problemă pe care o are presa locală din România. Care trage să moară, dar nu se predă peste tot.

Sper doar că oamenii vor înțelege la timp că au nevoie și de o presă locală puternică, una care să îi apere de abuzurile corporațiilor și ale instituțiilor statului. Altfel, suntem pierduți.

Exit mobile version