Caţavencii

Despre inconvenientul de a te fi născut vîlcean

Ce ne facem, fetelor? Ăştia parc-au înnebunit, s-au alienat definitiv. De zece zile încoace, pe toate canalele media, la toate orele, apare PP-DD, aceeaşi mizerie – cu Combinatul, cu privatizarea, cu contractul, cu banii…

Ca suporteri vîlceni am mai trăit momente dificile – cînd ne sîcîia lumea cu finanţatorul interlop Vasile Gorun, zis Vulturul, sau cu patronul de la Rarora, ăla care a devalizat filiala BRD-Novaci. Mă rog, a trecut. Pe urmă, problemele cu primarul băgat la bulău, başca alea cu reţeaua de hacheri, zău, au fost doar parfum. Departe de inima şi mintea noastră.

Altceva ne-a rîcîit mai tare, în toţi anii ăştia complicaţi, şi acum poate că e momentul să mărturisim, fetelor: nu v-am înţeles şi, ce-i mai grav, nici n-am făcut vreun efort înspre înţelegere. Confraţi, colegi sau simple cunoştinţe, mai întîi ne felicitau şi apoi întrebau „Avem şanse şi la anu’?“. Ca microbişti, am fi preferat să le povestim despre marele Iancu Carabageac sau măcar despre Mitică Teleşpan ori Sorinel Gîngu. Ne-ar fi plăcut să răspundem competent şi la întrebarea despre marea echipă din Vîlcea, da’ chiar sîntem pafarişti la handbal. Asta e. Nu ne-am priceput să punem mîna. Mai degrabă, de mici, pe maidan, ne-am băgat picioarele.

Or, acuşica, de cînd cu toată telenovela, văzurăm că chiar nu-i în regulă: au pus şi mîna, şi-au băgat şi picioarele. Păi, ăsta nu-i sport corect, măi fetelor! Nu se face performanţă nici cu circari d’alde Dan Diaconescu. Ăsta caută bătaie mai ceva decît Györ sau Viborg. Deci, bombardaţi-l voi, că sindicaliştii-s prea molîi. Şi chemaţi-o de la pensie şi pe legendara Luminiţa Huţupan-Dinu, să închidă poarta lu’ Oltchim. Doar pe voi vă iubim!

 

 

 

 

Exit mobile version