Am fost în iad. prima dată. Era cald, era cumva bine.
Am fost în iad, din nou. Era.
Și, cumva, diavolul meu interior mi-a futut direcția: „Coaie, încercăm și altceva? Te-ar deranja dacă te-ai șterge la bot de niște urme de paradis?“.
Da, mă, bine…
Nu există
rai pe pământ.
Paradisul? Da, l-am văzut la giratoriul de la Slobozia. Paradis Iulică. Așa îl chema și nici că s-a mai chinuit cineva să-l schimbe.
Habar n-am cine e Iulică, deși, sincer, aș fi vrut. Nici pe paradis nu am apucat să-l văd…
Și, totuși,
din când în când merg într-un loc în care mă pierd complet. Dacă aș fi pentru o zi președinte v-aș pierde și pe voi, v-aș vinde, v-aș orice. și nu m-ați prinde.
E drept că nici eu pe voi.
Sunt, mi se spune în cască, peste 1.200 de hectare. de apă, stuf, apă, stuf, răsărit, apus, știucă, alge, novaci, singeri, pescari, francezi, români, italieni, guvernatori, cetățeni ai altor națiuni, alge, novaci, știuci…
Asta cu
novacii și singerii a fost o răutate. Deși nu e nimic greșit, cred, în a vedea pești care sar încrucișat în spatele bărcii. Da, ar fi fost mișto să fie știuci, dar nu erau. Pentru știuci, chiar și în incintă, trebuie să muncești puțin.
Am muncit, tura asta, dar nu mi-a ieșit. Aproape. era cât pe ce să tragem la mal captureless. Însă am salvat, cumva, situația. am prins o algă de 88 de centimetri. Ăia care știu să pescuiască au prins și știucă.
Doar că eu n-am fost nevoit să pup alga în bot și să-i dau drumul înapoi în apă. Ăștia, campionii, așa au făcut. Eu am alga și azi, ei știucile, nu…
Am fost în iad
de mai multe ori. Probabil mă voi întoarce, pentru că-mi place.
Dar în rai merg mai rar. Deși aș vrea să merg mai des, în timpul vieții mele. Aș vrea să duc acolo cât mai multă lume, aș vrea să poată să vadă și alții ceea ce poate eu n-am reușit să surprind nici pe cameră și nici în afara ei. Aș nepovesti despre asta nimănui, aș nezice.
Dar este atât de mișto, atât de aproape de bine, încât nu pot, ar fi un sacrilegiu să tac, să nu zic, să…
Holbina îi zice, țineți minte…