Ca să ajungi în cheile astea, nu trebuie să fii expert, antrenat, echipat, şi nici măcar deştept. Ai nevoie doar de o maşină, de un week-end şi de-un şofer normal la cap (adică să poată „citi” un GPS şi să nu se urce beat lemn la volan). De la Herculane o iei în sus pe valea Cernei, laşi maşina la baraj şi te insertezi bi-ni-şor în chei, pe lângă apa Corcoaiei cea limpede şi frumos curgătoare, cum e vorba asta la noi românii.
În afară de poze, pipi şi scuipat în apă, nu ai mare lucru de făcut pe traseu, din simplul fapt că e scurt, civilizat şi spectaculos (aşa, pe mic!). Nici o mirare, că doar a făcut parte din imperiul lui Franz Iosef, ca întreg masivul Godeanu, dealtfel. Se spune că însăşi frumoasa Sisi şi-a băgat picioarele-n Corcoaia, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, e o chestie. Ceea ce nu pricepeam noi în ruptul capului, oricât ne stimulam creierii cu berile cărate-n rucsac, era motivul ce l-a-mpins pe bătrânul cioflingar Franz (bolnav de caliceală cronică) să-i ofere nevesti-sii asemenea excursie romantică?! N-am găsit răspunsul, oricât ne-am canonit cu presupunerile, aşa ne-am răzbunat pe păstrăvii din râu: i-am luat la ţintă cu pietre. N-am nimerit vreunul, dar a meritat, ceea ce vă doresc şi domniilor-voastre. Drum bun spre cheile Corcoaiei, şi dacă găsiţi vreo rimă, căutaţi-mă la redacţie. Eu n-am găsit decât „Strehaia”.