Zaveră mare printre intelectuali: politologul (V.T.) zice să se facă, scriitorul (V.E.) zice să nu se facă, sociologul (V.M.) zice să nu ne grăbim, să mai stăm, să mai povestim, să ne mai împrietenim… pe principiul „Hai să vorbim discuţii, că şi-aşa nu sunt bani de la buget”.
Dar de ce atâta vrajbă, când Muzeul e gata făcut? Treaba noastră e să mergem să-l vizităm, nu să stricăm vorbele degeaba! Ne suim frumuşel în autoturismul proprietate personală (a băncii), trecem Prutul pe la Albiţa, trecem şi Nistrul pe la Tighina şi mai rulăm un pic până intrăm în cel mai mare muzeu european al comunismului, perla coroanei, muzeul care l-ar rupe-n pai'şpe pe Dracula, dacă ne-am apuca să-l promovăm (pe muzeu, că pe Dracula l-au promovat alţii). Ergo, să trecem la exponatele din muzeul nostru în aer liber, adică din oraşul Tiraspol:
Tancurile. Nu în toate, dar cam într-un sfert din scuarurile urbei, unde orice primar normal ar amenaja un loc de joacă pentru copii, aici vezi tancuri: mari, mici, cu turelă sau fără, dar toate extrem de expresiv-patriotice, cu lozinci mobilizatoare scrise cu vopsea (Za Rodinu – „Pentru Patrie”, exact cum se chema revista miliţienilor de la noi). Văzându-le, tuturor trebuie să le intre bine-n căpăţâni: „patria” a fost în primejdie şi va mai fi, dar noi iarăşi fi-vom gata!
Oamenii. În uniformă sau fără, tiraspolenii amintesc izbitor de „securiştii care chiar credeau” din vremea Răposatului. Cunosc în România un astfel de exemplar, unic, dar inubliabil (fost coleg de clasă): şi-n ziua de azi aşteaptă restaurarea comunismului – şi are pusă bine o listuţă de „trădători” care trebuie împuşcaţi în cap. În Tiraspol am recunoscut privirea acestui băiat, multiplicată la mii de indivizi, individe, tineri, bătrâni şi invalizi. La copii, nu, dar copii n-am prea văzut.
Blocurile şi statuile. Dacă ai fi criogenat un politruc de-al nostru în 1950 şi l-ai dezgheţa în 2011 în Tiraspol, s-ar simţi ca acasă. Ce şoc cultural, ce inadaptare?! Imediat ar lua cuvântul şi ar proslăvi Uniunea Sovietică, patria popoarelor, şi pe cel dintâi leninist al ei, pe tovarăşul Stalin!
Nu există exponate nelalocul lor în muzeu, nici chiar stadionul sau pieţele: aşa arată comunismul real, domnilor capitalişti! Oamenii muncii au o alimentaţie bogată şi variată, la preţuri foarte mici, iar sportul este o preocupare constantă a conducerii de partid şi de stat. Da, tovarăşi, la Tiraspol viaţa a devenit mai bună, viaţa a devenit mai veselă!