Da, ştiu: „WTF is Păuleşti?!”. Răspunsul e că Păuleşti e o prăpădiţenie de sat, undeva pe lângă DN 1 (după Ploieşti şi înainte de Băicoi, pe dreapta). Această mostră de ruralitate (în sens rău) românească n-ar fi ajuns niciodată la onoarea de-a figura ca „Destinaţia zilei”, dacă nu avea ditamai conacul proţăpit în mijlocul satului.
Desigur, nu poziţionarea lui e problema, ci starea: arată ca un copil nedorit al unor părinţi alcoolici, care îl bat de trei ori pe zi, la orele de masă, în speranţa că moare şi scapă de el. O să vă întrebaţi: dacă-i aşa, de ce nu se străduiesc să-l ţină-n viaţă, ca să-i bea alocaţia? Aici e schepsisul: banii ar ajunge la părinţi dacă ar ţine copilul curat şi îngrijit, nu în ultimul hal! Aşa că ce-şi zic ei: „Decât să facă degeaba umbră pământului şi noi să nu ne-alegem cu niciun folos de pe urma lui, mai bine ducă-se! Aşa, ne stă ca un spin în ochi”. Evident, păuleştenii nu cunosc termenul „ca un reproş viu”, altfel l-ar fi folosit în comparaţie.
Dacă, în pofida recomandării de faţă, vă aventuraţi până la Păuleşti să vedeţi conacul (şi ca să vă enervaţi că trăiţi în România), aveţi grijă când discutaţi cu localnicii; de găsit, îi găsiţi la cârciumă, indiferent când ajungeţi. Sunt foarte sensibili. Gogoriţa lui nea Nelu de prin '90, aia cu „Vin moşierii ca să-şi ia moşiile-napoi!”, a prins foarte bine în Păuleşti, iar oamenii trăiesc spectrul „boierului” sub nas, sub formă de conac dărăpănat. Nu-i întrebaţi, deci, de ce arată clădirea în halul ăsta, sau, mai rău, „a cui e”! Riscaţi s-aveţi probleme. Mai bine empatizaţi cu ei vreun sfert de oră, arătaţi că le-nţelegeţi durerile (preţul la rachiu, ţiganii care-s vinovaţi de toate), înjuraţi-i pe „boieri” şi angajaţi un nene să vă fie ghid pentru vizitarea conacului. Nu luaţi unul prea tânăr, că ăştia au obiceiuri proaste (vin cu turma în loc să vină unul singur; te lasă fără telefonul mobil, etc). Nenea o să vă plimbe prin tot situl, şi prin curte şi prin interior, iar la majoritatea întrebărilor vă va răspunde cu de-acum celebrul „Nu ştiu, nu ştiu!”.
Soluţii pentru salvarea conacului? Nu există. Cum nu există pentru toate reperele istorice din România: „Qu'on ne peut pas s’occuper des écuries lorsque la maison brûle”, nu?