Orice revoluţie normală bifează nişte paşi, cum să spun, un algoritm: scânteie, propagare, (tentativă de) represiune, răsturnarea establishment-ului, beţia victoriei, dezamăgirea de după („Iar ne-au prostit ăştia!”), apoi inevitabila ouare a teoriilor conspiraţioniste („Totul a fost mânărit, dom’le, nu-mi spune mie!
O să se afle cândva cine-a fost perversu’ care-a montat „piesa”, da’ o să fie prea târziu, că, vezi mata, până atunci şmecherii şi-au aranjat deja trebuşoarele, şi tot lor o să le fie bine!”). În mod curios, revoluţia asta de-acum, aşa coioasă cum e ea, a bifat punctele 1, 2 şi 3, mai are de lucru la 4, 5 şi 6, în schimb stă grozav de bine la punctul 7: toţi ne dăm cu presupusul, care mai de care, despre identitatea păpuşarului.
Nimic nou sub soarele mioritic: acum vreo 70 de ani, românii îşi spărgeau capul cu aceeaşi întrebare, chiar dacă vremurile erau altele (totuşi, nu foarte diferite, în spirit). Numai că pe vremea aia răspunsul părea mult mai la îndemână, cel puţin pentru bucureşteni, care-aveau sub nas prototipul sforarului: pe nenorocitul de Nae. Ziarist, profesor, guru, politician din umbră, membru al camarilei, îmbogăţit peste noapte (din surse misterioase), fortificat în noua lui vilă (model „culă”) din Băneasa… cine putea fi mai suspect decât el?!
Nu ştiu cum s-o termina acum, dar atunci s-a terminat prost pentru bietul Nae: măcar că era cvasi-inocent şi nu el dirija combinaţia, a căzut mesa şi l-au băgat la zdup. A făcut ditamai vila şi-a făcut-o degeaba, că la trei zile după ce i-au dat drumul din pârnaie, a venit acasă şi-a murit. Din cauza unei revoluţii care nu era a lui! Când e să fie cu ghinion…
Acum vila Nae Ionescu, din Băneasa (pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad, la numărul 4) e monument istoric. În stilul tipic românesc, adică nevizitabil; cum s-ar spune, guvernul român lucrează în turism cum vorbea monsieur Jourdain în proză, adică fără să ştie („Il y a plus de quarante ans que je dis de la prose sans que j'en susse rien”): imobilul e acum sediul SCDPB (Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa), instituţie super-secretizată care nu permite accesul vizitatorilor din motive de securitate naţională: ce, să ne fure ungurii secretul altoaielor de corcoduş, zarzăr sau castan porcesc?