Frați suporteri români, trăim meciuri grele! Ne amenință amicalul de foc cu Belarus, dubla incendiară cu Norvegia și Irlanda de Nord din Nations League, dar, mai ales, meciul decisiv cu Danemarca, pentru calificarea la turneul final european Under 21. Este încă un moment de cumpănă, cînd iarăși ne întrebăm, ca întotdeauna: ce ne facem cu tineretul din ziua de azi? A surprins, ne-a surprins, mica înțelegere dintre antrenorii Mirel Rădoi și Adi Mutu: dă-mi-l pe Man la „Naționala mare“ și ți-l dau înapoi pe Ianis la „Naționala mică“! Bizar. O fi fost cu binecuvîntarea FRF sau a impresarilor? Dumnezeu să mai știe! Cert e că, omenește, pentru un om iubitor de fotbal și de echipă națională, e greu de priceput. Păi, fraților, din două – una, primim: ori îi promovezi pe amîndoi la „Naționala mare“, ori îi păstrezi pe amîndoi la „Naționala mică“. Ca simplă părere, de chibiț: dacă tot e un meci hotărîtor, ăsta cu Danemarca, îl convoci la tineret pe „bătrînul“ Ianis. Doar ca să sprijine, punctual, echipa națională Under 21, al cărei lider s-a dovedit a fi Man. Într-o astfel de dispută, pentru calificarea la un turneu final, România tînără s-ar fi bucurat că-i avem pe amîndoi. Dar–altă vorbă de-a românului –n-a fost să fie… N-a fost (apropo de „tineri“ și „bătrîni“) nici cu trecerea băieților de la echipa națională Under 21 la echipa națională îmbătrînită. Tinerii antrenați de Mirel ne-au entuziasmat (și pe bună dreptate) la turneul final european din Italia & San Marino. Cînd au ajuns să joace la Naționala mare, antrenată de același Mirel, mai puțini și-au (re)găsit același entuziasm. Tot destul de puțini își găsesc postul de titular în echipele de club. Selecționerul de la echipa națională (Mirel, băiat bun, cu vînă!) n-are decît să constate: tinerii „mei“ sînt deja obosiți, iar jucătorii cu experiență s-au plafonat.
Eheeei, dac-am fi noi nostalgici… Să tot povestim despre Dobrin și Balaci, la ce vîrstă au debutat… Despre Hagi, cel bătrîn, cît de tînăr era cînd a primit banderola de căpitan al echipei naționale și a dat gol, în ’87, în Supercupa cu Dinamo Kiev… despre băieții din Generația de Aur, așa-zisa, cei care mulți erau selecționabili pentru echipa Under 21 în 1990. Nu zicem, nu sîntem nostalgici, erau cu totul alte vremuri. Plecai de tînăr de la tineret și nu te mai întorceai Te luau la Naționala de seniori. Pe urmă, după Evenimentele din ’89, dacă erai bun cu adevărat, ajungeai la niște cluburi serioase, în campionatele importante. Are rost să tot rostogolim aceeași întrebare, pînă cînd îi vom da de capăt, într-o bună zi, în eternitatea Naționalei? Ce ne facem, dom’le, cu tineretul din ziua de azi? Tinerii noștri din ziua de azi, după cum îi vezi evoluînd, se maturizează ceva mai tîrziu. Nu-s ca Dobrin, Balaci, Hagi, nu-s nici ca Mbappe, Haaland sau Ansufati, la fel de tinerii lor colegi de fotbal. Sînt niște tineri care trebuie să se coacă într-o bună zi, totuși. Avem încredere, încă. Îi așteptăm pe acești tineri ca pe vin–cules toamna tîrziu, la maturitate. La faza asta intermediară, deocamdată nu ne băgăm. E treaba selecționerilor. Să vadă ei cum reușesc să combine (tot pe metafora viti-vinicolă) soiurile vechi cu soiurile noi. Deocamdată, vorba aia, plînge masa. Echipa mare și echipa mai mică ne reprezintă, le iubim necondiționat, sînt ale noastre. La noi, viitorul nu mai vine, trecutul a trecut. Prezentul e ăsta care e. Deci hai România!