De cînd a început campania electorală, la mine în cartier toţi stîlpii, stîlpişorii şi balcoanele s-au umplut de căpăţîni uriaşe care promit verzi şi uscate: că or să aspire trotuarele, nu doar or să le cureţe, că au 38.543 de bunici de care or să aibă grijă şi, nu în ultimul rînd, că or să ne scape de cîinii vagabonzi. După prima furtună, jumătate dintre afişe s-au rupt, aterizînd pe unde au apucat: pe şosea, prin curţile oamenilor, unele chiar unde le e locul, adică direct la gunoi.
Aşa am avut şi eu ocazia să văd cu ochii mei la ce anume se refereau candidaţii cînd spuneau că or să se ocupe de maidanezi: doi dulăi pătaţi stăteau cuibăriţi bine-mersi într-un banner cu mustaţa lui Prigoană. Nu dădeau impresia că vor să dispară prea curînd de pe străzi, în schimb am văzut în ochii lor teama. Teama că se termină campania şi or să rămînă fără culcuş.