Puțină lume vede și dezvantajele drumurilor bune. De exemplu, dacă ești câine, e foarte nasol ca mașinile să circule cu viteză mare, pentru că te iau ușor prin surprindere atunci când traversezi. Zilele trecute, mergeam pe DN 2 și drumul părea scena unei bătălii pe care câinii au purtat-o pentru suprafața carosabilă. Cadavrele erau înșirate pe jos ca după bătălia de la Călugăreni. Te și gândești: oare ce-au văzut câinii pe partea cealaltă a drumului de și-au pus viața în pericol ca să traverseze? Au vreun cumnat care stă vizavi, pe celălalt câmp nesfâșit de dincolo de șosea?
Leșurile de câine mi-au amintit de-o surpriză pe care-am avut-o anul trecut. Mergeam cu mașina prin canicula de final de iulie când am văzut, în față, departe pe șosea, o mică grămăjoară diformă de substanță solidă roșie. Nimic nu mi s-a părut mai scârbos pe moment. Îmi și imaginam cum se-mpute un cadavru de câine la căldură, cum probabil că-i călcat cu o zi în urmă, dar nimeni nu s-a putut apropia să-l curețe de pe șosea din cauza mirosului. Când m-am apropiat, mă pregăteam să nu mă uit, dar bine am făcut că m-am uitat. Era, de fapt, un pepene spart pe mijlocul drumului. Când am ajuns acasă, mi-am luat și eu unul din piață și l-am pus la rece.