Acest text a fost publicat în momentul în care Regelui Mihai îi fusese interzis să se adreseze Parlamentului României. La puţin timp după apariţia textului şi, presupun, fără nicio legătură cu el, PDL a revenit asupra deciziei din Birourile permanente ale Camerei şi Senatului şi a votat în favoarea discursului. Textul rămîne însă valabil pînă la ultimul cuvînt.
În decembrie 1990, Securitatea, prima dragoste militară a lui Traian Băsescu, îl vîna pe Regele Mihai. Familia regală, care venise într-o vizită privată la mormintele strămoşilor de la Curtea de Argeş, era capturată pe autostrada Bucureşti – Piteşti din ordinul lui Ion Iliescu. Filmarea de noapte, cu lumini în ochi, a fost asigurată de televiziunea lui Răzvan Theodorescu, iar expedierea Majestăţii Sale la Otopeni s-a făcut cu maiorii lăsaţi moştenire de Postelnicu.
Pe 7 octombrie 1994, după ce, în aprilie 1992, scosese un milion de oameni pe străzi, Regele Mihai a încăput iar pe mîna Securităţii. De data asta, Ion Iliescu a cerut ca nepotul lui Ferdinand să fie zburat înainte de a apuca să atingă pămîntul. Regele ne-a făcut cu mîna din uşa avionului, pîndarii lui Măgureanu s-au asigurat că decolează, iar noi ne-am scufundat la loc, în al treilea mandat Iliescu.
Iată-ne, azi, în al doilea mandat Băsescu. Maiorii sînt deja generali, au burtă, bani, NUP-uri, dar şi-au păstrat acelaşi instinct de a mirosi primejdia, dobîndit în garnizoană. Unii sînt parlamentari ai coaliţiei aflată la guvernare, alţii – şefi de grupuri parlamentare, alţii – miniştrii, alţii – şi mai şi. Cu toţii stau la ordinele unui fost căpitan, avansat în 2004 la gradul de preşedinte. Pe lîngă ei tremură, dă din coadă şi bate din călcîie puştimea PDL: mici răufăcători în devenire, hoţomani cu avere de la stat, piţipoance cu părul portocaliu, paraşute, vuittoance, impostori şi derbedei de toată mîna – în fine, ca peste tot.
N-aş spune că fauna asta, în întregul ei, s-a temut de discursul regelui, mai ales că sînt destule exemplare care ştiu despre Regele Mihai doar atît cît să pice bacalaureatul. Nu. Tribul Robertei Anastase şi al lui Ioan Oltean s-a făcut pilitură de fier după magnetismul Cotrocenilor. Atunci cînd viţica blondă a zis că PDL nu-i permite Majestăţii Sale să se adreseze Parlamentului, ea a tradus ordinul lui Băsescu. La fel a făcut idiotul cu mustaţă şi zulufi cînd l-a invitat smechereşte pe Rege la un pahar de vin.
Cu un discurs ciobănesc, difuzat prin slugi sincrone, preşedintele Romåniei refuză discursul Regelui. La fel ca Ion Iliescu, Traian Băsescu nu-şi poate înfrînge spaimele comunistului şi nu se poate lepăda de mijloacele securistului. Regele e un personaj cu statură şi legitimitate istorică, iar vorbele lui pot produce ameţeli. Un discurs răspicat, pe care TVR ar fi oarecum obligată să-l difuzeze, ar putea atinge prostimea în inimă, acolo unde găleţile, uleiul şi zahărul au cam făcut păduchi.
În fine, astea sînt doar fragmente dintr-un coşmar de securist. În lumea reală i-ar durea pe toţi în cur, poate puţin în cot pe monarhişti. Regalitatea se clădeşte cu elite, iar focul ei presupus sacru a rămas acum în întreţinerea unui fost actor de provincie şi a unei prinţese cu accent franţuzesc. Frumoase iluzii, slabe speranţe.
Esenţială în acest gest de interzicere bolşevică e, însă, prostia. Prostia grea, care dă ocol unui om şi unui partid fără spirit, fără chemare, fără instinct, fără intuiţie, fără viziune. Trebuie să fii tare ticălos dacă privezi un popor de discursul Regelui, de dezbaterea regalităţii, de şansa însănătoşirii mintale, de gestul mărunt şi normal de a-şi asculta istoria. Cretinilor!