Pe vremuri, romancierul din Cluj, Tudor Dumitru Savu, se ducea vara la pescuit în Deltă. S-a împrietenit el acolo cu lipovenii la care trăgea în gazdă și cu localnicii care făceau bancuri cu lipoveni. La cîrciumă sau la un gît de vodcă pe uliță, cel mai bine merg bancurile și castraveții murați. Unul dintre bancurile alea suna cam așa. Furtuna a scufundat o barcă a unor pescari lipoveni, pe un lac din Deltă. Pescarii s-au înecat. Nevasta uneia dintre victime evaluează pagubele. „Pescarii din barcă s-au înecat, i-a tras prostovolul la fund. Altfel, nici o daună. Doar barca și harmoșca lui văr Nikita, ceva daune, dar se repară.”
Ca pescar amator ce era, Savu știa să ochească oportunitățile. Cea mai mare dintre ele a fost Caritasul lui Ion Stoica. În anul ’93 se transformase Clujul într-o Mecca a banilor peșin aduși cu sacoșa sau papornița să-i înmulțească Stoica de opt ori pe căi numai de el știute. Tudor Dumitru Savu, ori că credea în minuni, ori că n-auzise de piramidele financiare de tip Ponzi și-l credea, ca mulți, pe Stoica un geniu al banilor, publica în Tribuna listele „autorizate” ale cîștigătorilor la Caritas, de crescuse miraculos tirajul revistei, care ajunsese de se vindea în mii de exemplare în fiecare oraș mai răsărit din țară. Cînd a dispărut Caritasul, tirajul revistei s-a întors la frugalitatea dinainte, dar Savu a ajuns director la TVR Cluj și cercetător la Institutul de Lingvistică „Sextil Pușcariu”.
Asta în treacăt fie zis. Fiindcă, de fapt, mi-am adus aminte de bancurile cu lipoveni ale lui Tudorică Savu, citind în Știri pe surse, site-ul de la noi, că ursul rusesc continuă să crească. Știrea inițială a plecat de la canalul TV american CNBC, care se ocupă de afaceri. Însă textul celor de la CNBC explică din prima propoziție cum e cu creșterea asta. Dacă în Rusia lucrezi într-o firmă care fabrică tancuri, ai viitorul apropiat asigurat. Dar dacă ai treabă într-o afacere care n-are legătură cu industria militară a Rusiei, lucrurile scîrțîie tot mai rău. Deficitul crește amețitor, în timp ce consumul rușilor scade tot mai mult, încît de la bomboane au trecut la biscuiți și de la mărfurile străine – care oricum nu se mai găsesc! – la produsele autohtone pe care le ocoleau înainte. Analiza de la CNBC nu include însă imensele pierderi de vieți omenești ale rușilor în războiul cu Ucraina, încît pierderile sînt evaluate exact ca în bancul cu lipoveni pe care-l spunea Tudorică Savu cînd venea la București, în drumul lui spre Deltă.