Povestea de dragoste neîmpărtășită a lui Bilbo
– Dragul meu Bilbo, vrei să accepți acest inel din partea mea? întrebă Gandalf cu o privire lucind asemeni stelelor de pe cer, în timp ce se punea într-un genunchi în fața micului hobbit.
Dar în loc să suspine „OOOOOH, DA!” și eventual să și lăcrimeze puțin de emoție, Baggins înclină capul într-o parte și părea că-l studiază cu mare atenție pe vrăjitor.
– Inelul…ăsta? întrebă el gînditor.
– Da, Bilbo, evident că ăsta, răspunse Gandalf puțin descumpănit.
– De la tine?
– Desigur, mai vezi pe cineva îngenuncheat în fața ta?
– Și ce așteptări ai avea de la mine dacă l-aș accepta?
– Tu cam ce crezi? îi zîmbi Gandalf încurajator.
– Păi, tocmai aia e, că încă nu-mi dau seama dacă ești gay sau un pedofil diluzional! mormăi vag încurcat Baggins.
– Dilu…ce? întrebă Gandalf siderat.
– Unul care se amăgește singur.
– Stai puțin, cred că este vorba de o neînțelegere, încercă Gandalf să intervină.
– Sigur e o neînțelegere, îi tăie vorba Bilbo. Auzi, tataie, sînt major, așa că nu-ți mai face speranțe degeaba. Și să nu crezi că un simplu inel mă convinge să mă epilez brazilian pe picioare. Sau să-mi schimb numele în Marcel. Dacă ai asemenea pofte, n-ai decît să apelezi la fufii ăștia treișpe cu care mi-ai umplut casa.
– La cine? La fufi? întrebă Gandalf, dezorientat pînă peste poate.
– Fufă la masculin!
– Nici unul nu e fufă, toți sînt niște pitici normali! strigă furios Gandalf, el însuși conștient de cît de greșit suna argumentul său.
– Dacă ar fi normali ar fugări-o pe Albă că Zăpada cu scaunu’, nu mi-ar veni mie pe cap!
Povestea de intenție neînțeleasă a lui Gandalf
„De data asta o voi face! Voi trage aer în piept și…gata!”, își spuse Gandalf și păși hotărît înainte. Atît de hotărît încît trase un cap zdravăn de cutremură grinda. Simțind cum îl lasă picioarele, se puse repede într-un genunchi. Nu, de data asta nu va da înapoi! Fie ce-o fi!
– Bilbo, dragule, vrei să accepți acest inel din partea mea? întrebă Gandalf înspre ceea ce spera să fie direcția generală a lui Baggins, el personal văzînd doar stele verzi în fața ochilor.
– Inelul…ăsta?
„Aoleu, iar am nimerit un covrigel în loc de inel?”, se întrebă îngrozit. Încercă să-și păstreze calmul și continuă dialogul în cel mai natural mod cu putință, tot pipăind inelul ca să se asigure că nu, nu era un nenorocit de covrigel. Susan nu simțea la mînă. Și nici mac. Of, numai de n-ar fi o mizerie din aia cu măsline!
Încercă din nou să se concentreze asupra dialogului. Mda, nimic special, încă un țărănuș speriat de trend-urile moderne ale societății. N-avea decît să pună placa obișnuită. „Nu te speria, da, e perfect normal, sigur o să-ți placă, în curînd nu vei mai putea concepe lumea altfel!” și așa mai departe.
– Nu vreau să mă cheme Marcel! oftă abia șoptit Bilbo. În plus, tu ai deja o grămadă de prieteni, gesticulă sfios spre cei treisprezece dwarfi. De fapt, nici nu înțeleg ce caută aici. Toți par genul care să-l caute pe Radagast cel Maro.
Povestea lămuritoare a lui Thorin
– Cum te numești? întrebă Smaug, deja zăpăcit de relatările aiuritoare ale celor doi.
– Thorin! spuse dwarf-ul cu mîndrie.
– Aici zice că te cheamă Sorin! observă dragonul.
– Thi eu the-am zith? răspunse dwarf-ul.
– Vă lămuresc eu, Alteță, interveni un alt dwarf, de al cărui nume Smaug nu mai avu curaj să întrebe. Îl cheamă într-adevăr Sorin, dar și-a spart dinții în scurta lui carieră de pădurar.
– Hoții de lemne din Isengard?
– Nu neapărat…
– Nu înțeleg, se încruntă Smaug.
– Vedeți, cum să vă explic eu fără să sune jignitor…Trebuie să fii o specie aparte de prost ca să te duci în pădurea de arbori vorbitori și să te prezinți „Sorin Scut-de-stejar!”. Am zis „aparte”, da? se întoarse dwarf-ul spre Thorin care mîrîia furios. Precizarea păru să-l liniștească.
– Și totuși, ce era cu inelul ăla așa de special? întrebă Smaug la capătul răbdării.
– Nu era. Doar un simplu inel cu microcip, menit să ne permită să-i urmărim mișcările prin teritoriu. Dar cum subiectul a refuzat, am fost nevoiți să-l microcipăm cu cercel.
– Unde?
– Legea pentru Garantarea Biodiversității Tolkiene spune foarte clar: întotdeauna în dreapta.