Ultima s-a dat zilele astea, la Spitalul Județean din Târgu Jiu. Și-a luat-o pe halat o doctoriță de la UPU. Au mustrat-o fizic aparținătorii unei paciente care a ajuns la urgențe după ce a înghițit prea multe medicamente. Nu s-a precizat pentru ce. Au și aruncat în ea cu cafea, să fie mai convingători. Victima s-a ales cu o gleznă sucită, agresorii au fost reținuți.
Știm bine ce sistem medical avem. Cel de stat e subfinanțat, corupt, plin de toate boalele. Cel privat e căpușar și scump, deci inaccesibil majorității. În condițiile astea, unii pecienții și rudele lor devin din ce în ce mai nervoși. Îi încurajează și cunoștințele despre sănătate dobândite pe internet de la tot felul de vraci și mesii. În plus, doctorii sunt văzuți ca niște intelectuali, ceea ce, în societatea noastră aflată în plină revoluție culturală, îi face dubioși și buni de primit bătaie.
Anul trecut, la Galați, un pacient s-a răzvrătit după ce a aflat că a fost operat prea puțin la spital față de cât i-a spus ChatGPT pe telefon. Surprinzător, doctorii au scăpat nebătuți. La Tulcea, trei asistente și un brancardier au ieșit cu ajutorul poliției din ghearele unui cetățean suferind. Nu departe, la Spitalul Municipal din Medgidia, o mamă și două fiice au atacat un alt medic aflat în exercitarea atribuțiilor. În luna mai, la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului din București, un rezident a fost bătut de tatăl unui pacient minor. Iar la Baia Mare, un tânăr de douăzeci de ani a lovit toate cadrele medicale care i-au ieșit în cale până la venirea jandarmilor.
Acestea sunt câteva cazuri petrecute în ultimul an și ajunse în presă. Dar cine știe câți doctori din spitale mai mărginașe primesc tăcuți pumni la ficați, departe de ochii lumii. Propunerea recentă de a obliga absolvenții facultăților de medicină de stat să profeseze un timp în România după terminarea studiilor are, iată, încă un argument: țara te-a făcut doctor pe banii ei, dar te și bate.
Din ce se vede, acest curent al altoirii cadrelor medicale la locul de muncă devine tot mai popular în România. În câțiva ani, sper că nu puțini, am putea să știm cât de bun este un doctor după câtă cafteală a luat. Să fie chiar o metodă de evaluare. „Bosule, știu eu un doctor bun de tot. În zece ani de chirurgie, doar de trei ori a luat bătaie.”