Am văzut într-o stație de autobuz o reclamă la o îndrăgită băutură carbogazoasă, care pe vremuri se făcea cu cocaină, care certa trecătorii că sînt proști și, deși scrie pe toate gardurile că există o variantă și fără zahăr, ei tot nu cred că n-are zahăr. Ca reclamă, ea funcționează. Mi-a atras atenția suficient de mult timp cît să o țin minte și să scriu despre asta. Pe de altă parte, m-a enervat suficient de mult ca să mă gîndesc la tribunul Corneliu Vadim Tudor, care probabil ar fi răspuns sub forma: „Nu faci tu ordine în ce cred eu, băutură nenorocită! Uită-te la tine cum arăți! Miroși a zahăr de la o poștă”. Ce naiba s-a întîmplat cu lumea dacă au ajuns să ne certe pînă și reclamele de pe pereți? Mai rămîne doar să urle hainele din vitrine la noi că sîntem prea săraci ca să le cumpărăm, șaorma că nu sîntem în stare să ținem nici măcar un regim elementar și candidații de pe panourile electorale că sîntem prea proști să-i merităm. A, stai puțin, asta se întîmplă deja, deci poate că ăla care a făcut copy-ul fără zahăr a lucrat înainte la o campanie electorală, ceea ce ar explica foarte multe.
E fără zahăr, săracilor
