Discuția din jurul Justiției, al pensiilor din Justiție, a vârstei de pensionare a magistraților e la nivelul „Mucușor“ și „Sugeraniști“ – practic, niște galerii însetate de sânge ori cu ochii injectați de dispreț. Chiar și Nicușor Dan abia dacă mai aduce vreun bemol, cu jumătate de gură, simțind că trebuie să se urce și el discret pe valul de ură împotriva magistraților.
Presa însă a renunțat să înțeleagă ceva, nici nu s-a străduit, e la fel de vocală cum sunt și politicienii care o plătesc din subvențiile partidelor. Mă uitam la tratarea unui subiect secundar, însă foarte important: compensarea muncii suplimentare a magistraților. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că munca suplimentară a magistraților nu trebuie neapărat recompensată în bani. Presa din România a înșeles astfel: „Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat azi, 13 noiembrie, o decizie care pare să frângă visul șefei Înaltei Curți de Casație și Justiție“.
Las la o parte că CJUE a fost sesizată de un judecător de la Tribunalul Galați, să simțim bucuria jurnalistului: „O decizie care pare să frângă visul șefei Înaltei Curți de Casație și Justiție“.
Lucrurile stau însă altfel la o minimă documentare: magistrații vor fi recompensați în ore libere. Cu alte cuvinte, o și mai mare întârziere de termene, o și mai mare frustrare din partea cetățenilor.
Cel mai bine, fără discuție, ar fi fost ca orele suplimentare să fie plătite, dar – nu-i așa? – nu vrem să mai dăm nici un ban magistraților, aristocraților, privilegiaților. Vor fi însă bani care se vor pierde altfel, inclusiv prin termene lungite. Însă nimeni nu are curajul să discute onest problema pensiilor speciale și, mai exact, a statutului magistraților.