Vladimir Tismăneanu a primit pe Messenger, de la Denisa Comănescu, o fotografie cu niște ciori pe un gard, ciori care, din cauza carantinei, nu mai puteau nici decola și nici ateriza la Țăndărei. „Foarte tare!“, a scris marele intelectual și a postat gogomănia pe Facebook, mulțumind intelectualei care-i trimisese imaginea. Nimic nou. Cu câteva zile mai devreme de acea postare, Neculai Constantin Munteanu, un alt intelectual, un fost ziarist exponențial al Europei Libere de pe vremea când aceasta era radio, nu site, postase ceva similar, dar fără imagini: „Pe aeroportul din Țăndărei nimic nu mai zboară. Nici la decolare, nici la aterizare“.
Glume cu țigani, deh, că e vremea lor. Iar lumea a râs, a hăhăit, s-a simțit răzbunată: „Uite, băi, chiar și ’telectualii, formatorii lu’ opinie, chiar și ei îi face pe țigani ciori. Ia să-i facem și noi, că e voie!“.
Cum să nu fie voie? E voie, e voie. În țara în care muia umblă pe străzi pe tricourile copiilor târâți la manifestații, iar președintele aplaudă asta, de ce n-ar fi voie să-i facem pe romi „ciori“? Bine, am mai evoluat și noi în ultimii treizeci de ani. Am mai crescut, ne-am mai civilizat. Și nu e doar influența corectitudinii politice americane. Am învățat toleranța, am învățat să nu rănim inutil, am învățat politețea de grup.
Bine, o parte dintre noi, nu toți.
Vladimir Tismăneanu, de exemplu, un fin observator al realităților românești, a încercat, în primă fază, să-și justifice rasismul prin faptul că nu trăiește în România și nu cunoaște o mulțime de detalii. Da, da, exact așa a spus, în apărarea lui: „Nu trăiesc in România, nu cunosc o mulțime de detalii“. Dar a trăit în România. Chiar și pe vremea aia, când încă mai stătea în Primăverii, cuvântul „cioară“ asociat cu un rom era nimic altceva decât o jignire. Iar ditamai profesorul universitar știe asta. Ciorile sunt considerate niște păsări murdare, inutile, ba chiar dăunătoare culturilor de cereale. Și, având culoarea neagră, au fost asociate din vremuri imemoriale cu romii, pentru transfer de adjective. Asta știa cu siguranță Vladimir Tismăneanu. Nu era nevoie să trăiască în România în acest moment. Scuze penibile de om bătrân care n-a avut timp să deslușească bunu-simț pe îndelete. Chiar, mă mir cum de nu a venit cu o completare: „Hei, dar am 69 de ani, mâine-poimâine fac 70, nu vă e rușine să mă faceți pe mine rasist?“.
Că Vladimir Tismăneanu și Denisa Comănescu s-au amuzat că pot să le spună romilor ciori nu e, însă, o întâmplare. E vârful vizibil al unui munte de rasism care a crescut, erupție după erupție, până la dimensiuni considerabile. Intelighenția românească este, de ce să n-o spunem, din cale-afară de rasistă și de intolerantă. Ei, oameni curați, spălați, cremuiți și parfumați, care, prin tratamente succesive, au scăpat de crăpăturile din călcâie din care, acum două-trei generații, cântau greierii, ei, așadar, sunt superiori nu numai prin educație, IQ și poziție socială, ci și prin rasă și culoare a pielii.
Intelighenția României a acceptat cu greu evreii. Acum 80 de ani nu o făcea. Între timp, măcar evreii au devenit acceptabili în mediile intelighenției, pentru că, după Holocaust, discriminarea lor se pedepsește. Romii, însă, pot fi tratați în continuare drept țigani. Sunt acceptabili ca lăutari și, rareori, ca meșteșugari. Romii cu studii, absolvenți de facultăți, de masterate și doctorate, sunt tratați de către elitele românești drept „țigani bursari“. V-ați prins, nu? Subtil joc de cuvinte plecat de la ursari și de la burse. Ha-ha-ha.
Intelighenția României, elita autoproclamată, se visează încă în filme în care ajunge acasă dimineața, ruptă de beată, în trăsură, cu lăutarii romi cântând tot drumul, din mers. Dacă analizați bine, dacă vă uitați la acțiunile lor din ultimii treizeci de ani, n-o să vedeți nici un Liicean, niciun mare reper din ăsta intrând măcar în Ferentari. Nu se implică în campanii sociale, nu iau poziții publice împotriva discriminării.
Râdem de vedetele „de carton“, de cântăreți, de starlete, pentru că sunt solicitate/solicitați la fiecare campanie umanitară sau antidiscrimimnare. E prea mainstream pentru oamenii care au nasul mai sus decât creștetul capului și, în același timp– performantă contorsiune morală–, mai jos decât curul. Te și întrebi cum de, la cât de pe sus umblă cu nasul, intelectualii de mucava ai țării se simt atât de bine mirosindu-și și lăudându-și unii altora bășinile.
Nu-i de mirare, așadar, că postarea lui Tismăneanu a fost aplaudată în cercul lor strâmt, dar, când acesta a fost criticat, mulți dintre elitiștii ăștia cronici au sărit în apărarea lui Volodea al lor. „Dar ce-a făcut, dom’le? Cu ce a greșit? A făcut și omul o glumă. Și, în definitiv, cine sunteți voi să-l criticați?“
Cine suntem noi, chiar? Ce drept avem noi să ne luăm de boierii minții?
Păi, suntem ăia care nu ne mai uităm în gura voastră din care iese ura mai abitir decât coronavirusul. Dacă ne-am uita, am ajunge să-i linșăm pe „știrbi“, pe asistații social, pe „cioroi“ și pe toți ăia care vă tulbură vouă plutirile inefabile.
Din cauza rasismului au murit milioane de evrei și romi numai în al doilea război mondial. Pentru că nu l-a citit pe Tismăneanu sau pe Cărtărescu sau pe Liiceanu n-a murit încă nimeni.