Monica Macovei, celălalt nume al justiției cu pălărie de hipster, trebuie să-și pună visul la păstrare. Poporul cel primitiv nu-și dorește arestări mai dese. E mulțumit cu ritmul stabilit de DNA.
E un popor modest, cu dorințe puține, care vrea, cum ar zice alegătorii lui William Brînză, decît ceea ce are doamna Macovei: un salariu pentru azi și o pensie pentru bătrînețe. Nu la fel de mari, se-nțelege.
Dar nici elitele care i-au pictat obrajii în culorile lui Chingachgook, nici blogării care bat în taste cu sticluțele anti-sistem și nici măcar burghezia entuziastă care o urmărește pe Twitter n-au știut să-i explice Monicăi Macovei diferența dintre idei fixe și nevoi.
Monica Macovei a primit nota 4 și ceva la prezidențiale, avînd opțiunea să meargă la reexaminare, în toamna lui 2019, alături de Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor și Teo Meleșcanu. Ea n-a fost un simplu candidat, ci o fantezie publică supraturată, un sac în care oameni serioși și-au pus planurile disperate și rupte de realitate.
Ca să ajungă aici, n-a fost ușor. Construcția unei himere ia timp. În cei zece ani de carieră politică, mitul ei s-a dezvoltat armonios sub umbrela etică a lui Traian Băsescu.
A început, ca ministru de Justiție, cu schimbarea procedurii de numire a șefilor de Parchete. Morar și Kövesi n-au mai rezultat din dezbaterea magistraților, ci direct din butonul unui președinte nerăbdător. A primit în schimb nimbul femeii îndrăgostite de dreptate și și-a făcut din el platformă anti-PSD.
A tunat și a fulgerat împotriva corupților, dar a împărtășit cu ei viața de partid. Dacă nu era colegă cu Videanu, Flutur sau Berceanu, n-ar fi ajuns să ridice de la casieria din Bruxelles atîta bănet. Fără bunăstarea PDL, croită pe fapte penale, Monica Macovei ar fi avut cariera politică a lui Mirel Mircea Amariței.
Nu e sigur că a fost cu știrea ei, dar e ușor de verificat. La urma urmei, candidatura ei la președinție se datorează nu atît dorinței de dreptate, cît posibilității ca Iohannis să dispară din cursă. Idealismul din care Monica Macovei și-a făcut un brand personal rezistă doar dacă e privit de la mare distanță. De la distanța dintre Videanu și satele neelectrificate, de pildă.
Cred, pe de altă parte, că Monica Macovei e o formă de terapie necesară. Sînt oameni pentru care jogging-ul, statul pe Internet sau religia nu mai pot face nimic. Sînt oameni care au nevoie de sprijin și mă întreb dacă Monica Macovei o fi înțeles ceva din propriul procent.