Caţavencii

Cîntec de adormit prescura

Ca prostul ce-a sărit cîndva din baie

cînd un deștept strigă să iasă prostu’,

cînd să mă-nalț și eu spre Tatăl Nostru,

un porc de înger mă ținu de oaie.

 

Voiam doar o fărîmă de prescură

rămasă de la cina lui Iisus,

dar cum n-aveam consemn să urc mai sus,

îmi dete cu lopata peste gură.

 

Îngerașe, cartof pai,

nu mă ține de ce n-ai,

nu mă bate cu lopata,

c-o să te pîrăsc lu’ Tata.

 

Exit mobile version