Închisorile au fost deschise,
dar din ele nimeni n-a ieşit,
unii chiar s-au spînzurat de vise,
alţii chiar s-au îngropat în zid.
Din pămînt acum nu se mai poate
face nici biserică, nici steag,
unii dau din umeri şi din coate,
alţii dau cu frunţile de prag.
Cine mă aşteaptă nu m-aşteaptă,
omul viu din mine-i asfinţit,
raza cade rîncedă, nu dreaptă,
lacrima nu-i apă, ci cuţit.