Închisorile au fost deschise,
dar din ele nimeni n-a ieşit,
unii chiar s-au spînzurat de vise,
alţii chiar s-au îngropat în zid.
Din pămînt acum nu se mai poate
face nici biserică, nici steag,
unii dau din umeri şi din coate,
alţii dau cu frunţile de prag.
Cine mă aşteaptă nu m-aşteaptă,
omul viu din mine-i asfinţit,
raza cade rîncedă, nu dreaptă,
lacrima nu-i apă, ci cuţit.
DACĂ N-AR LIPSI, ÎN COMPLETARE S-AR CITI
unii dau din umeri şi din coate,………. dînd din părți pentru a răzbate
alții dau cu frunțile de prag……….. pentru al vedea pe cel mai sus în rang
Cine mă aşteaptă nu m-aşteaptă,…………………..deși ar vrea,
omul viu din mine-i asfinţit,…………………………..unul ascuns după perdea
raza cade rîncedă, nu dreaptă,……………………. osînză ondulată,o sardea,
lacrima nu-i apă, ci cuţit……………………………….prea bont de-a mai tăia ceva.