Estonia s-a transformat în Vestonia după scorul de maidan cu care a învins România la cel mai important sport politic practicat pe terenul organizațiilor mondiale: „Tragerea sforilor prin spatele adversarului adormit”. Chestie ce ne obligă să croșetăm pe tricoul centrului înaintaș Klaus Iohannis versurile amare ale lui Anton Pann: „Dacă nema putirința, ce mai chichirez gîlceavă”.
După ce s-a dat cocoș la Sibiu că i-a căzut Coana Europa cloșcă și că el e starostele politichiei externe românești, comunicînd prin canale ascunse nu doar cu ogeacul doamnei Merkel, acum a dat-o la întors că Mița Biciclista i-a pus piedică la guvern cu ajutorul bocancului lui Netanyahu și că Teodor Meleșcanu – celebrul bese-n cizme al diplomației mioritice – a ciocnit o cupă de șampanie cu sine însuși văzînd că un domn senil îi zîmbește cu subînțelesuri adînci din oglindă, pentru ca mai apoi, la negocieri, să mănînce și fața de masă pe care răsturnase cheseaua cu dulceață, crezînd că e clătita uriașă rezervată de ONU României.
Cum un mare poet francez a afirmat că leul nu-i altceva decît o concentrație de berbeci bine asimilați, conchidem și noi că Iohannis e și el o chintesență de meleșcani atît de bine asimilați încît se confundă unul cu ceilalți.