Arta a cochetat cu moartea la Carnavalul din Veneția pînă cînd măștile fascinante și grotești pe care turiștii și le-au tras fericiți pe meclă au fost înlocuite brusc cu o botniță albă ca un semn că moartea și-a pierdut simțul umorului.
Trebuie să fii cel puțin naiv ca să-ți închipui că acea cîrpă legată la nas te poate feri de deochi și de trecerea într-o lume mai bună.
Se știe că persoanele antipatice care vor să trăiască mai mult decît altele mor ca proastele și ca proștii în timpul vieții ronțăind boabe uscate, fugind de ele însele prin parcuri, chinuind-ul pe „fratele porc” cum frumos îi zic organismului vechii călugări, încît nu-i de mirare că ăl de-a inventat jogging-ul a murit din pricina joggingului dupa ce i-a explodat inima.
Plîngîndu-ne de criza botnițelor cădem în ridicol atîta vreme cît microbul coronavirusului găsește și găuri mai puțin îmbietoare ca să pătrundă în noi.
Orășelele italiene în care locuitorii, la îndemnul autorităților locale, s-au baricadat în case după ce au devalizat supermarketurile, par mai lipsite de haz decît cetățile evului mediu unde ciuma dansa din buric în fața cioclilor si a preoților, în fum de tămîie și smoală.
Să-i pui în plin secol 21 unui microb cu ochii migdalați coroană de rege și să nu-i poți veni rapid de hac după ce te-ai cocoțat pe lună și ai inventat avioane invizibile de un miliard de dolari bucata, adica salariul pe 20 de ani al tuturor doctorilor dar mai ales al pacienților din Romînia, ce demonstrează asta?
Întîi că oamenii politici ai acestui secol sînt de o mediocritate criminală și apoi că am fost și am rămas sclavii fricii de moarte de care nici civilizația nici cultura nu ne-au vindecat. Carnavalul din Veneția s-a terminat. Cel din România abia începe.