Toată lumea caută acum vinovați și e bine că societatea cere socoteală. Unui criminal i s-a permis să acționeze. Autoritățile i-au dat răgazul necesar. Un copil a cerut ajutor și a așteptat acest ajutor pînă cînd, în locul lui, a venit moartea. Poliția a așteptat, STS n-a localizat, mandatul a întîrziat. Sînt capete care trebuie să cadă, dar aceste decapitări nu dor. Sînt, de fapt, niște modificări în CV.
Dar, pe lîngă criminalul capturat, mai sînt alții în libertate. Ei pîndesc, pun la cale, calculează momentul, își cîntăresc șansele. Copii, femei, bărbați, bătrîni stau, fără să știe, sub spectrul amenințării cu moartea. Unii dintre ei pot avea acces la 112, alții poate nu. În numele tuturor acestor oameni pîndiți de violență e nevoie de mai mult decît să cadă capete.
STS trebuie înlăturat din poziția de administrator al apelului de urgență. E destul că se ocupă de administrarea alegerilor. E destul că stabilește ierarhia partidelor, n-ar trebui să stabilescă cine trăiește și cine moare. În nici o țară europeană apelul unic de urgență nu stă la serviciile secrete. În nici un stat NATO acest administrator nu e militarizat.
Există un sistem de localizare automată, Advanced Mobile Location, care transmite imediat locația telefonului de pe care s-a apelat la 112. Toate statele europene l-au implementat, inclusiv Republica Moldova. România refuză din 2015 să-l implementeze. Trebuie implementat.
Poliția cu burtă și tabieturi are nevoie de antrenament la sală și de un nou cadru legislativ. Polițiștii nu mai pot acționa cu amenințarea unui dosar deasupra capului. Nu pot interveni cu armament din vremea Tratatului de la Varșovia. Nu pot aștepta la nesfîrșit după mandate de la procuror. Au nevoie de uniforme noi, care să le refacă demnitatea fizică, de echipament, de tehnologie, de resurse. Un corp de pază a societății nu se poate bălăci în justificări și ridicol. Poliția trebuie să iradieze forță și demnitate, altminteri își pierde moralul și se pitește după paragrafe de lege.
E greșită presupunerea că înăsprind pedepsele pentru infracțiuni extreme scade criminalitatea. Statisticile americane arată că, în statele unde încă există pedeapsa capitală, criminalii nu se sinchisesc de ea. Marile puteri europene au, tot în baza statisticilor, o politică de relaxare a pedepselor, combinată cu o ridicare a nivelului de eficiență a forțelor polițienești și judiciare.
Există, tot în lumea civilizată, campanii permanente de informare, de avertizare și de educare a populației. Autoritățile publice, în cooperare cu școala și cu organele, comunică și învață oamenii ce să facă în situații periculoase, unde să sune, ce să poarte preventiv la ele, cum să atragă atenția în caz că sînt sub amenințare.
Înainte ca Rudolph Giuliani să preia mandatul de primar al New York-ului, criminalitatea atinsese un prag amețitor. Nu numai în periferii, dar și pe străzile Manhattan-ului, era o aventură să circuli noaptea. Giuliani, care era procuror, a epurat NYPD de polițiști corupți, a dublat salariile celor rămași, i-a înarmat pînă în dinți, i-a echipat ca în filme, a lărgit libertatea de folosire a armei și în doi ani a rezolvat situația (acolo Poliția e în subordinea primarului). New York a redevenit un oraș pașnic.
Nu e un exemplu pentru noi, dar e o poveste bună, din care se poate învăța importanța unui plan. Concluziile tragediei din Caracal nu trebuie limitate la demiteri, ci adunate într-un pachet de măsuri, cu buget și termene ferme. E nevoie ca Guvernul, Parlamentul și Președinția să se coordoneze pe acest subiect, poate chiar în prima ședință CSAȚ. Altfel, doar cu muie PSD și cu muie STS, e degeaba.