Elena Udrea nu e doar slăbiciunea lirică a lui Traian Băsescu. E un proiect realist-urmuzian, „bazat pe calcule și probabilități“, dar cu picioare frumoase. Dacă absurdul lui se naște din insistență, realismul i se vede în efecte.
Băsescu nu e un bătrîn amorezat, ci un negustor abil de situații, un broker de putere care știe să cumpere pe nimica toată și să vîndă pe vîrf. Nu e un sculptor al pantofilor Louboutin și al eșarfelor Escada, ci un angrosist de cadre, care înțelege Efectul Pygmalion. Cu cît încarci mai mult oamenii cu așteptări și presiune, cu atît ei vor livra mai mult. Între timp, creatorul poate și îndrăgi opera, dar asta nu schimbă rezultatul final.
Elena Udrea candidează la președinție după logica selecției naturale. Genele ei au fost modificate într-un proces de evoluție scurt și dur, desfășurat în condițiile impuse de șeful clanului. Exemplarul Udrea e mai bine adaptat supraviețuirii politice și luptei violente pentru putere decît exemplarul Diaconescu. Știe să muște, să înhațe prilejuri, să-și schimbe părul, să-și păstreze năravul, să simuleze, să convingă. Vrea să stîrnească pasiuni și poate să producă resentimente. Dacă-i cauți ghearele, trebuie doar să-i rîcîi puțin oja. Pe lîngă ea, Cristian Diaconescu e un luzăr, un individ slab, sensibil la boli politice autoimune, născut să piardă toate ocaziile, chiar și pe acelea pe care nu le-a avut.
Politica e un joc nevrotic cu mulțimea, în care contează scorul. Elena Udrea va aduna voturi mai multe decît ar fi putut aduna vreodată Diaconescu. Din punctul ăsta de vedere, Traian Băsescu are riguros dreptate. Chiar dacă unora nu le place bretonul, vocea, sau legenda financiară care o înconjoară, Udrea deține într-o mai mare măsură pîrghiile și farmecele cu care scoți voturi din electorat.
Saltul ei evolutiv l-ar face pe Darwin să întindă mîna după lupă și pensetă. Fata asta venită din neant a dobîndit instinctul puiului de cuc. Odată instalată în cuib, s-a pus pe treabă. Așa cum vedem pe National Geographic, i-a aruncat afară, rînd pe rînd, pe ceilalți pui. A început cu PDL, apoi, cînd intelectualii au început să piuie, i-a înșfăcat de ceafă și le-a făcut vînt. La final, s-a repezit asupra bietului Cristi, care s-a înfricoșat așa de tare, încît a sărit singur. Cucul a privit totul cu plăcerea naturală a părintelui politic și a ieșit să cînte la televizor, mulțumit de urmașa sa.
Datele politice ale acestei filiații joacă net în favoarea Elenei Udrea. Dacă obiectivul final e scorul la prezidențiale, acest produs al lui Traian Băsescu va face cele mai bune cifre din întregul stol PMP. Mai mult, Elena Udrea are cu adversarii, oricare ar fi ei, acele raporturi utile care fac scorul ei din primul tur tranzacționabil. Asta, în politică, se cheamă jurisprudență. Traian Băsescu se va așeza la masă avînd în mînă cărți mai bune. Cu șeptar în coadă, dama lui poate face mai mult decît valetul instabil de la Cotroceni. Cu șapte la sută, ba chiar cu cinci, poate stabili cine vine la Cotroceni.
Adică Iohannis, sau rămîne cum am stabilit?