Mizeria e irezistibilă. Mulțimea se hrănește cu ea de dimineață pînă seara și nu se întrerupe decît pentru a lua parte la prefăcătoria socială. Ca și procesele automate din celulele vii, mizeria are un motor vital, universal și neobosit. Iar Dan Diaconescu a fost, ani la rînd, un geniu al gunoiului depozitat în oameni. A fost regele jegului consimțit, preferatul secret al unei societăți deprimate. De aceea, în cartușiera de scandal, el e glonțul dum-dum.
A fost tras, cel mai probabil, ca să mute atenția de la alte evenimente. Nu știm care anume, dar avem de unde alege. Întîi, scandalul pensiilor speciale, care nemulțumește instituțiile de forță. Apoi, scandalul pragului în cazul abuzului în serviciu. Nu e de neglijat revolta fermierilor, care sucește, cumva, la spate mîinile unei politici pro-ucrainene scăpate de sub control. Și, firește, cireașa de pe tort, readucerea SRI în anchetele penale.
Îngrozitoarele fapte săvîrșite de Dan Diaconescu au peste doi ani vechime, așa că există suspiciunea rezonabilă că au fost păstrate într-un rastel cu sigiliu politic. Înainte să fie detonat Diaconescu, s-au slobozit cîteva salve cu alice. Cei cîțiva fazani din Afacerea Aeroportul au scăpat toți doar cu sperietura, ca dovadă că s-a tras cu stenograme de calibru mic, și mai mult pe lîngă. Nume ca Rareș Bogdan, Sorin Grindeanu sau Marcel Ciolacu, considerate vînat ocrotit, capabil să atragă publicul, au fost, la sfîrșitul zilei, cînd înregistrările DNA au fost livrate pe surse, scoase total din cauză. Din punct de vedere penal, scandalul a fost construit pe aer, dar din punct de vedere politic a răspuns unor socoteli secrete.
Ceea ce contează, însă, și ceea ce reiese și din cronologia faptelor e că Afacerea Aeroportul n-a putut acoperi, ea singură, atîtea evenimente care se cereau acoperite. Așa că a trebuit scoasă muniție de calibru superior. Dan Diaconescu avea detunătura necesară, fiind un amestec exploziv de politică, depravare, celebritate, recidivă și jeg.
Nu în ultimul rînd, Dan Diaconescu reprezenta un pericol actual. Era nașul de cununie al lui George Simion și derula un fel de parteneriat în public și în privat cu AUR, pe bazinul naționalist-ignorant-suveranist pe care urma să-l resuscite. Dan Diaconescu își controla adepții, care n-au încetat vreodată să spere la mesianica-i revenire. Chiar dacă mai avea interdicție să facă televiziune, putea, în schimb, să opereze pe online, în formate neîngrădite de legea penală. Exact în mediul virtual, acolo unde AUR măcelărește audiența celorlalte partide, se puneau cărămizile unui OTV 3.0, cu suportul inteligenței artificiale și, mai ales, al lipsei de inteligență naturală.
Dar un AUR vulnerabilizat în gama penală, cu pisica rusească arătată lui Simion și cu cele două pisicuțe din Constanța arătate lui Diaconescu, e preferabil unui AUR în creștere necontrolată. Pentru că, în 2024, la distribuția unei uriașe cantități de putere, e prostie curată să te bizui doar pe acoperiții din partidele mari.
S-a cheltuit muniție scumpă, e adevărat, dar a meritat: s-au acoperit anumite acțiuni, s-au împiedicat altele, s-au transmis mesaje de amenințare, s-au trecut legi, s-au păstrat privilegii, s-au trasat indicații pentru rotativă, s-a reorganizat puterea în PNL și PSD. Exact ca la stingerea sondelor, flăcările au fost oprite cu dinamită.
Iar costurile se adună toate în contul pîrîtului. Dan Diaconescu a întreținut relații sexuale, cum se zice, cu propriul noroc. Urmează supliciul televizat, în care el a fost cîndva maestru: povestea pe larg a cumplitelor fapte, a doua pogorîre pe pămînt a monstrului din Caracal. Pentru o vreme, steaua lui a apus, deși prezența minorelor în viața sexuală a politicienilor nu e cîtuși de puțin o raritate la noi. După cum se poate citi în presă, nici vedetele de televiziune, nici analiștii din studiouri, ba nici anumiți magistrați și ofițeri nu au aici conștiința total împăcată, iar gîndul că într-o bună zi pot intra și ei pe țeava unui foc de acoperire le orientează prestația în direcția indicată. Căci, întotdeauna, cele văzute se petrec pe seama celor nevăzute.
Tehnic, cele două minore aparțineau unei rețele de prostituție, despre care Poliția nu avea cum să nu știe. Iar dacă știa, nu avea cum să nu aibă informatori înăuntru, căci peștii nu pot opera fără protecție. Apariția unui client notoriu ca Domnul Dan nu avea cum să nu producă un entuziasm pe cale ierarhică. Informația a părăsit micul plan al faptelor penale și a luat-o în sus, spre zona politizată a instituțiilor. Diaconescu a fost lucrat, pus deoparte și atît. Organele n-au rupt rețeaua și n-au salvat copilele, ci au lăsat pedofilia să continue, ca o plasă întinsă altor clienți.
Politica făcută cu instituții nedemocratice e un bordel care-și alege clienții după valoarea lor penală. E o lume a curvelor, unde mintea puțină are mare trecere, iar mizeria se întinde cu primul ofițer.