Pe 8 decembrie 1991 împlinisem, deja, de aproape o lună, 17 ani. Și nu aveam drept de vot. Dar am votat, și încă de trei ori, la referendumul pentru Constituție. Sper ca acest autodenunț să nu-mi provoace neplăceri penale, sper că fapta s-a prescris. Am votat pentru că toți prietenii mei, ceva mai mari, votau, deja. De ce de trei ori? Pentru că am putut. Fără să prezint vreun document, explicând că vin ai mei mai târziu cu buletinul etc. Și am votat împotriva Constituției propuse, atunci, de către Iliescu și Iorgovan. Nu a contat votul meu multiplu, Constituția s-a adoptat, ne-a tăiat orice șansă de a redeveni monarhie constituțională și cam aia a fost.
De atunci, am votat mereu. Legal, că făcusem 18 ani. Am ratat, cred, un singur vot. Cel de la parlamentarele din 2016. Atunci, pentru că nu mă aflam în localitatea de reședință, nu am putut vota. Diaspora a avut mai multe drepturi decât mine. A putut vota și prin corespondență, a putut vota și la secțiile din străinătate. Eu, având buletin de Tulcea, nu am putut vota nici prin corespondență și nici la vreo secție din București, unde mă aflam. Na, asta e. Eu nu trimit bani în țară. Eu îi produc aici și mai și plătesc impozite pentru ei.
Pe 26 mai, îndemnat și eu atât de creativ de către media, am să Yes la vot. Pentru europarlamentare. Și am să No la vot pentru referendum. Încă nu m-am hotărât cu ce partid voi vota la europarlamentare. Dar mai am timp să decid asta. În privința referendumului, însă, m-am decis de ceva vreme.
Am fost să votez inclusiv la porcăria aia de referendum cu familia. Am votat împotriva modificării Constituției, așa cum voia CpF. Am votat chiar și la referendumurile inutile convocate de Băsescu. Împotriva limitării numărului de parlamentari la 300 și, mai ales, împotriva unui Parlament unicameral. Sunt, cumva, pe același raft de inutilitate cu maestrul Rebengiuc. Cel care spune, într-un clip recent, că a votat mereu, dar nu a ieșit niciodată ce a votat el. Ceea ce înseamnă că, în 1996, a votat cu PSD, pentru că alegerile au fost câștigate de CDR. În 2000 a votat cu Vadim, pentru că alegerile au fost câștigate de Iliescu. În 2004 a votat cu Năstase, iar în 2009 cu Geaonă. Dar a ieșit Băsescu. Probabil, în 2014 a votat cu Ponta. Îl stimez mult pe actorul Victor Rebengiuc, dar omul din spate e prea pesedist pentru gustul meu…
Referendumul convocat de către președintele actual nu-mi stârnește, totuși, nici un fior.
E o inutilitate legală, alambicat formulată. Dacă votez la acest referendum fie Da, fie Nu, nu fac decât să validez impostura.
În plus, sunt ceva mai lent. La mine de-abia acum au ajuns apelurile civice la boicot exprimate la referendumul din 2012 și la cel din 2018. E așa un delay…
Dacă, mâine, Gheorghe Hagi ar organiza un referendum cu întrebarea „Sunteți de acord să fie bine ca să nu fie rău?“ m-aș duce la secția de votare și aș pune ștampila pe Da.
Dar Gheorghe Hagi măcar a făcut ceva în viață și, în plus, ne-a lăsat să credem că noi, românii, chiar contăm în lume. Klaus Iohannis mai are de lucrat.