Cîțu se cațără pe minciuni, iar PNL îl urmează. Cu cît minciunile devin mai periculoase, cu atît ascensiunea e mai hotărîtă. Așa cum s-a hotărît în fotografia de susținere, minciunile sînt ale întregului partid. În vîrf, însă, se află trofeul: peste 70 de miliarde de euro ce urmează să fie distribuite pe semnătura unui băiat șantajabil, obișnuit să consume și gata să mintă, însetat să parvină politic și dornic să facă pe plac ocrotitorilor săi.
Această mitomanie de partid (și de stat) vine de la bani. Anul ăsta, pe lîngă cele 40 și ceva de miliarde de euro de la , sînt de împărțit încă aproape 30 de miliarde de euro de la PNRR. Chiar dacă încasarea propriu-zisă a sumelor de la UE se va face în timp și incomplet, banii vor fi alocați de Guvernul Cîțu, fără a li se mai putea schimba destinația. Pentru prima dată în istorie, Guvernul României are la dispoziție un buget sifonabil dublu. Această pleașcă e așteptată cu sacoșele pregătite, cu întreaga tubulatură instalată, cu clientela desfășurată, firmele de partid amenajate și, bineînțeles, cu rețelele securiste de căpușare în stand-by. După cum s-a văzut, de altfel, în primele versiuni ale PNRR, firmele unor securiști și cîteva multinaționale nu s-au sfiit să apară cu numele la vedere.
Cîțu e dispus să semneze și, de aceea, în spatele lui stau, cu boturile umezite de poftă, membrii #echipeicîștigătoare. Fiecare dintre ei a simțit în aer mirosul de mort al economiei și ocazia de a se căpătui, el și neamurile lui, pe o sută de ani. Fiecare ține la spate conducte și contracte, obligații și comisioane, datorii și sponsori gata să dreneze banii alocați unor programe cu dedicație.
Banii din PNRR nu au aceleași restricții ca fondurile europene clasice. Supravegherea lor e mai laxă, controlul pe derularea finanțării se face la sfîrșit, cînd se constată că s-a realizat sau nu proiectul. Condiționarea vizează mai degrabă reformele din Justiție, fiscalitate, capitaluri, administrație, pensii etc., care, în esență, înseamnă elaborarea unor hîrtii. Practic, din PNRR se poate fura aproape la fel de ușor ca din bugetul de stat.
În plus, Cîțu e dispus să traducă în viață promisiunile făcute giranților politici externi: privatizarea companiilor profitabile de stat (legea urmează să fie votată în Cameră), accesul rețelelor medicale private la fondurile CNAS (ordonanța a fost dată), modificarea legii exploatărilor de hidrocarburi și menținerea pieței energiei în stare liberalizată, fără plafonarea prețurilor pentru populație.
Toate astea se văd cu ochiul liber, răzbat din cifre și din documentele oficiale, dar ele sînt îngropate în minciuna bunei guvernări, laolaltă cu minciunile pe persoană fizică și pe partid ale #echipeicîștigătoare.
Cîțu va cîștiga alegerile din 25 septembrie chiar dacă pînă atunci va trebui să mai mintă și în legătură cu plata studiilor, consumul de droguri sau banii din paradisuri fiscale. Mai ales că Orban, în naivitatea lui de mandolinist, crede că la congres vor veni fizic 5.000 de delegați să-l voteze pe el în condiții de cod roșu de COVID-19.
Ca și în celelalte partide, în PNL s-a prăbușit valoarea individuală. Moștenitorii unei generații sînt mai slabi ca generația pe care o moștenesc. Liberalii de azi desăvîrșesc involuția începută pe timpul în care Securitatea își planta fostul contabil la conducerea partidului. Ai zice că #echipacîștigătoare își aliniază impostura după șirul lui Fibonacci, în care un termen este egal cu suma celor doi termeni anteriori. Raluca Turcan, de pildă, înseamnă Stolojan plus Elena Udrea. Emil Boc e format din slugărnicia lui Gheorghe Flutur și beția lui Băsescu, iar Rareș Bogdan adună aroganța lui Iohannis și banii lui Călin Mitică, dar rămîne divizibil cu Vanghelie.
Iar dacă Cîțu se îndreaptă spre președinție, așa cum zice el, „pas cu pas“, România se îndreaptă spre prăpastie într-o fugă cît se poate de atletică.