Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura la prezidențiale, liderul pesedist a început să se autociugulească precum frumos grăit-a Ion Barbu în „Isarlîk”-ul său: „Sfînt trup și hrană sieși Hagi rupea din el”.
Toate alegerile prezidențiale postcomuniste au avut cîte un chichirez: și cînd Ion Iliescu s-a jucat de-a democrația originală cu Ion Rațiu, și cînd Emil Constantinescu l-a înghițit pe burta goală pe liber-cugetător, dar neputînd să-l digere l-a lepădat viu și nevătămat în haznaua lui Vadim, și cînd Adrian Năstase și cu Mircea Geoană s-au topit ca două cuburi de gheață în paharul cu whisky al lui Traian Băsescu, și cînd Klaus Iohannis, după ce a acceptat un seppuku în doi cu Crin Antonescu, l-a lăsat pe profesorul de istorie să moară singur ca să intre el într-un prezumtiv Ierusalim pe spinarea lui Victor Ponta, vînzînd pe de-a moaca poporului român drogul lucrului bine făcut.
În afara unui rîgîit cu dampf de hoit politic, ce ne mai oferiți acum, domnule Iohannis?