Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, am început să visez cu ardoare declanșarea celui de-al treilea război mondial.
Aidoma bunicului care se uita pe cer după avioane americane în speranța că o să-și recupereze pămîntul confiscat de comuniști, eu, ca demn urmaș al său, tînjeam după bombele yankee ca după mentosane, căci odată căzute peste școala noastră ar fi rezolvat problema primelor note de 4 din catalog, de care mama nu prea știa.
La ora asta, domnul Trump se află în situația elevului dintr-a cincea. După ce doamna dirigintă Nancy Pelosi a propus să fie exmatriculat de la Casa Albă, mîncărimea din degetul cu care gîdilă butonul roșu a intrat apăsat în rezonanță cu nota 4 a purtare, de care lumea va uita pe loc în ziua cînd o dronă americană va pupa moscheea Jameh din Isfahan.
Ce dacă dispare Iranul de pe harta lumii? E de ajuns că rămîn vechii perși în cărțile de istorie. Că și elevul Bush Jr., după ce a spart cu ajutorul tatălui ferestrele bunului-simț, a făcut terci cîteva foste țări. Că nu mai poți zice astăzi Irakului că e cu adevărat o țară, nici că Libia, Siria sau Afganistanul, după ce au fost ajutate cu anasîna să guste otrava dulce a libertății cu damf de petrol, mai pot juca hora în bătătură fără spaima că o să le cadă mucii cu napalm ai lui Donald Trump în blidul cu linte.
Ferește-ne, Doamne, de cei ce ne fac binele cu forța!