Grupul Divertis a fost îndrăgit de public la grămadă, dar Ioan Gyuri Pascu a fost iubit personal. Între inginerii înalți și sobri, care nu schițau un zîmbet atunci cînd sala se cutremura de rîs, Gyuri părea copilul vesel și răsfățat, omul care trezea imediat simpatie și stîrnea aplauze doar existînd. A fost artistul, mimul și ventrilocul trupei, a fost actorul, tenorul și vedeta. Grupul Divertis a dus modestia la extrem, a păzit anonimatul ideilor și a admis doar meritul colectiv, dar aura lui Gyuri a păcălit regulamentul și a ieșit la suprafață fără efort.
Lăsînd la o parte generația care i-a avut colegi și care a supraviețuit cu ajutorul lor, puțini înțeleg azi greutatea grupului Divertis, puțini conștientizează impactul pe care umorul acestor băieți talentați și timizi l-a avut asupra unei societăți în derivă. Ioan Gyuri Pascu a făcut parte din planul discret și generos al îmbunătățirii semenilor. Umorul lui, talentul lui, inteligența lui artistică, felul în care se investea personal în spectacole au dat o strălucire aparte planului. Cu ajutorul grupului Divertis, în România au început să trăiască mai puțini proști. Mai mulți ticăloși au început să devină umani și mai multe semne de sănătate mintală s-au constatat la anumite categorii. Măsurătoarea nu are precizie, ea poate fi doar dedusă sau simțită, dar munca acestor oameni ar trebui răsplătită de Ministerul Educației.
Gyuri n-a fost doar comediant. El a fost muzician (chitarist, vocal, compozitor). A compus și a cîntat jazz, reggae, folk, rock. A avut trupa lui, The Blue Workers, albumele lui și concertele lui. A descoperit și a încurajat talente, a sprijinit trupe. El a fost actor de film – un actor uimitor în Vara de neuitat a lui Lucian Pintilie – și actor de teatru.
A murit așa cum mor toți oamenii: prea devreme. Dar a trăit făcînd oamenii să rîdă, să fredoneze și să simtă ritmul. A fost un muncitor în industria fericirii.