Grupul Divertis a fost îndrăgit de public la grămadă, dar Ioan Gyuri Pascu a fost iubit personal. Între inginerii înalți și sobri, care nu schițau un zîmbet atunci cînd sala se cutremura de rîs, Gyuri părea copilul vesel și răsfățat, omul care trezea imediat simpatie și stîrnea aplauze doar existînd. A fost artistul, mimul și ventrilocul trupei, a fost actorul, tenorul și vedeta. Grupul Divertis a dus modestia la extrem, a păzit anonimatul ideilor și a admis doar meritul colectiv, dar aura lui Gyuri a păcălit regulamentul și a ieșit la suprafață fără efort.
Lăsînd la o parte generația care i-a avut colegi și care a supraviețuit cu ajutorul lor, puțini înțeleg azi greutatea grupului Divertis, puțini conștientizează impactul pe care umorul acestor băieți talentați și timizi l-a avut asupra unei societăți în derivă. Ioan Gyuri Pascu a făcut parte din planul discret și generos al îmbunătățirii semenilor. Umorul lui, talentul lui, inteligența lui artistică, felul în care se investea personal în spectacole au dat o strălucire aparte planului. Cu ajutorul grupului Divertis, în România au început să trăiască mai puțini proști. Mai mulți ticăloși au început să devină umani și mai multe semne de sănătate mintală s-au constatat la anumite categorii. Măsurătoarea nu are precizie, ea poate fi doar dedusă sau simțită, dar munca acestor oameni ar trebui răsplătită de Ministerul Educației.
Gyuri n-a fost doar comediant. El a fost muzician (chitarist, vocal, compozitor). A compus și a cîntat jazz, reggae, folk, rock. A avut trupa lui, The Blue Workers, albumele lui și concertele lui. A descoperit și a încurajat talente, a sprijinit trupe. El a fost actor de film – un actor uimitor în Vara de neuitat a lui Lucian Pintilie – și actor de teatru.
A murit așa cum mor toți oamenii: prea devreme. Dar a trăit făcînd oamenii să rîdă, să fredoneze și să simtă ritmul. A fost un muncitor în industria fericirii.
173 de vizualizări
Dumnezeu să îi odihnească sufletul. R.I.P.
daca s-ar face o cheta pe internet, sa se adune bani pentru o piatra funerara cu necrologul pe care Gyuri al merita, scris de colegii de la Divertis, cu contributii poate si de la Catavencii, as contribui si eu din toata inima cu ceva bani. Aud ca in rai e cam plictiseala. Sper sa gaseasca o chitara, ceva.
Cel mai frumos necrolog!
Fie-i tarana usoara!
Sa ceri drept de copy-right pe ultima propozitie: „A fost muncitor in industria fericirii.” E prea superba.
Frumos si inspirat articol dedicat lui Gyuri.Ce păcat ca societatea nu dispune de mai mulți oameni care sa lucreze conștiincios in industria fericirii. Din păcate , avem mulți care lucrează si in industria raului, a răzbunării, a jmecheriei, a păcălirii publicului larg. Marea masa a politicienilor oare in ce industrii lucrează? Spunând acest lucru m-a gândesc la Ponta,Ghiță, Băsescu , Dragnea si lista poate continua.
Fie-i tarana pamantului usoara ca un fulg de nea / Iar Sfanta Treime sa-l accepte de-ar fi sa fie dupa dorita solicitare in memoria sa / De catre cei multi, drepti si curati / In Sfatul Inteleptilor Certificati & Autentificati!!! .
Cu modestie si sinceritate, glumio dot ro .