Dacă, în zilele fierbinți de după alegerea sa ca președinte al României, Klaus Iohannis s-ar fi grăbit să-și dea întîlnire cu Angela Merkel pe podul de flori București-Berlin și să-i șoptească “Ne țînem de neamuri!”, altfel ar fi stat lucrurile acum. Ne-am fi atașat și noi căruța cu coviltir la locomotiva germană și ne-am fi străduit să devenim niște redegiști sîrguincioși, urmîndu-l cu credință pe acest Honecker valah, mai bine făcut, dar ceva mai frigid decît originalul, care știa cum să pună o ventuză diplomatică pe gurița lui Brejnev.
Considerînd că Iohannis are din născare timp să aștepte, Angela Merkel a confundat încă o dată Budapesta cu capitala României și, ca o dirigintă neliniștită ca nu cumva elevul Orban să rămînă și anul ăsta corijent la purtare, l-a dădăcit cu drag și l-a scuipat de deochi, aruncîndu-l pe Iohannis în brațele bulgarilor.
Păi, să nu-ți vină să le fuți tunul Bertha în cur, amintindu-le nemților că, în primul război mondial, ulanii mareșalului Mackensen fost-au prinși la furat cucuruz și alergați de niște țărani în izmene, cu pușcoace de lemn, pe miriștea dintre Mărășești și Oituz, ca peste o sută de ani un profesor de aritmetică din Sibiu să rescrie Istoria și să ia 22 de milioane de prizonieri, fără să tragă un foc de armă, iar această uluitoare victorie să nu fie omologată nici măcar în Bundesliga?
Ca să demonstrezi că nu ești un neamț plicticos, schimbă-ți look-ul, domnule Iohannis, și dă-te malagambist, pune-ți o floare de tei la butonieră, du-te pe Unter den Linden, pîndește-o pe Angela cînd iese de la servici și invit-o să parafați împreună Pacea de la București, fiindcă există riscul ca, văzînd că ocupația germană se lasă cam mult așteptată, populației cu drept de vot să i se facă din nou poftă de ocupația româno-română.