Pînă la vîrsta de 101 ani, străbunica mea care avea relații tainice cu Cel de Sus, se gătea în ziua Bobotezii ca o mireasă, așteptîndu-l pe popa cu botezul ca pe un mesager al Mirelui, care-i va smălțui odaia de dormit cu pensula de busuioc muiată în căldărușa cu apă sfințită. După scurta slujbă, îi chema pe copiii mei de la joacă rugîndu-l pe bătrînul duhovnic să-i stropească și pe ei cu ploaia de aur, să crească sănătoși și veseli și fără frica de moarte.
Dumnezeu a ferit-o pe dreptcredincioasa Iulica Bonțideanu de vremurile scîrbavnice cînd mesagerii morții îmbătați de putere au pus aghiasma la obroc, lăsîndu-i pe preoți să se învîrtească în jurul caselor ca orbeții, în căutarea creștinilor pierduți.
Dacă vinul roșu e asemuit cu sîngele Domnului, aghiasma neîncepută nu-i altceva decît limfa care s-a scurs din rana lui Iisus cînd soldații l-au înțepat cu sulița între coaste, mirați că, după ce agonia luase sfîrșit, din trupul Său izvora nu sînge, ci apă amirosind a busuioc, ca o dovadă a botezului primordial.
Fostul instructor de pionieri din Sibiu ori e alergic la aghiasmă, ori a bătut palma cu dracul în chiar sfînta zi a Bobotezii, căci altfel nu ne explicăm cum de-a îndrăznit să le interzică preoților intrarea în casele oamenilor, după ce mai întîi le interzisese credincioșilor intrarea în biserică.
Dacă nici de data asta Preafericitul Daniel nu-și va scoate trafaletul din teacă spre a-i da neamțului una la mir, putem considera, din această clipă, punerea ortodoxiei pe butuci drept lucrarea de doctorat a lui Klaus Iohannis, parafată cu o seninătate macabră chiar de Patriarh.