Ca și infractorii pe care îi anchetează, îi judecă și, adesea, îi achită, magistrații produc pagube serioase statului român. Ultima, după spusele lui Bolojan, urcă la 231 de milioane de euro. Banii sînt reținuți de Comisia Europeană, din PNRR, ca urmare a „neîndeplinirii Jalonului nr. 215“, adică reforma pensiilor speciale ale magistraților.
Ciobănește spus, judecătorii de la CCR, magistrați și ei, se trag pe cur. Amînă o decizie de constituționalitate pe modificările aduse de Guvernul Bolojan: pensia limitată la 70% din salariul net, creșterea vechimii de la 25 la 35 de ani, creșterea vîrstei de pensionare de la 48 la 65 de ani într-o perioadă de 15 ani.
Amînarea costă 231 de milioane, adică 60% din suma pe care statul o plătește anual pe pensiile speciale ale magistraților. Dacă în locul lui Bolojan era Mihai Viteazul și în locul Parlamentului era Baba Novac, magistrații ar fi fost adunați într-o incintă de lemn și incendiați, așa cum au pățit, în 1494, creditorii turci. Dar fiindcă acțiunea se petrece azi, într-o societate guvernată de legi, drepturi și libertăți, statul român ar putea să se mulțumească cu măsuri mai blînde și să rețină prejudiciul direct din fondul pensiilor speciale. Pînă la sfîrșitul anului, adică, magistrații din România să mai primească doar 40% din pensiile speciale, din care să li se scadă plățile din ianuarie și februarie. Să pui la plată doar judecătorii CCR e, poate, exagerat, chiar dacă veniturile lor adunate fac discuția posibilă.
Cine sînt magistrații? Exemplarele bătrîne sînt în majoritate securiști. Foști colaboratori și chiar foști ofițeri de Securitate, unelte ale statului comunist, care au aplicat o justiție strîmbă și abuzivă asupra poporului român, la comanda regimului ceaușist. Ei au organizat, după ’89, mediul otrăvit în care s-a topit elanul noii Justiții. Săpături făcute la CCR, cu ocazia referendumului de suspendare a lui Băsescu, din 2007, au dat la iveală fosile cu angajament de turnător, consemnate în bilețelul lui Florian Coldea.
Magistrații din generațiile următoare au fost și ei, cel puțin unii de la vîrful instituțiilor, colaboratori ai SRI, parte a unui stat abuziv și înapoiat, care a distribuit resursele către rețelele de putere și favoare. Multe artefacte ale mizeriei de breaslă, dezgropate în ultimii douăzeci de ani, dovedesc legăturile noii Securități cu noua Magistratură, cea formată în anii democrației.
Pensiile speciale pentru magistrați au fost introduse de Valeriu Stoica (ministrul Justiției) în 1997, ca să-i atragă în magistratură pe „tinerii profesioniști din avocatură“. Pensia introdusă de Stoica era 80% din venitul net, la o vechime de 25 de ani, și ajungea la 100% la 45 de ani vechime. În 2004, Rodica Stănoiu (mJ) schimbă netul cu brutul și face pensia specială 80% din brut. Pensia magistratului ajunge mai mare ca salariul. Vine la rînd Monica Macovei (mJ), care coboară vîrsta de pensionare a magistratului la 47 de ani, pentru a favoriza „ieșirea din sistem a dinozaurilor“. În 2017-2018, guvernările Dragnea mută taxele de la angajator la angajat. Rezultatul e creșterea spectaculoasă a brutului. Salariații de rînd primesc același net, dar pensiile magistraților explodează odată cu brutul.
Asta e, pe repede înainte, cronologia fatală a pensiilor speciale. Pe lîngă aceste mari contribuții la devalizarea bugetară s-a consemnat, cînd și cînd, opoziția de fațadă a parlamentelor și guvernelor, care s-au prefăcut că opresc desfrîul, fără să schimbe mai nimic.
Artizanii afacerii speciale? Valeriu Stoica, recompensat de statul român cu contracte pentru casa de avocatură. Rodica Stănoiu, agenta Paula, colaboratoare dovedită a Securității. Monica Macovei, procuroare în regimul comunist, instalată ministru al Justiției de fostul turnător la Securitate Petrov. Premieri PSD aflați sub controlul SRI. Pe lîngă ei, sute de agenți din politică recrutați mai devreme sau mai tîrziu.
Magistrații din România au pensii speciale mai mari ca magistrații din aproape toate statele UE, iar raportul dintre pensia lor medie și pensia medie a omului de rînd ajunge la zece. E mai mare decît oriunde în Europa.
Odată cu banii, magistrații au acumulat putere și aroganță. Și-au construit, în colaborare cu Serviciile și clasa politică, fortărețe la vîrful parchetelor și curților superioare. De acolo taie și spînzură în materie de legi, de constituționalitate, de privilegii, de condamnări și exonerări. Sînt capabili să bage în sperieți clasa politică, să blocheze Guvernul și Parlamentul, să avarieze bugetul, să strice relațiile cu Comisia Europeană. Au ajuns în poziția în care pot șantaja societatea în totală impunitate. Au realizat atît de multe în favoarea lor, încît ai zice că își merită banii. Într-o țară lipsită de avocați, ei sînt, cum zicea titlul unui roman elvețian, judecătorul și călăul. Un cumul de funcții care merită 70.000 de lei pensie lunară.