Pe Viorica Dăncilă n-a dus-o mintea să piardă patru ore din viață stînd la coadă pe Dealul Mitropoliei ca să-și frece gingiile de moaștele Sfîntului Dimitrie.
Așteptată în parcare de gealații Patriarhului, s-a băgat în față ca la coafor, ratînd șansa de a da o lecție de civism mistic politicienilor români, care își închipuie că pe lumea cealaltă, prin mijlocirea Preafericitului Daniel, Michiduță va regla temperatura cazanelor cu smoală în așa fel încît să se simtă ca la împachetările cu nămol din stațiunea Karlovy Vary.
Norocul doamnei e că Sfîntul Dimitrie, bulgar fiind, nu și-a imaginat grozăviile și crimele lingvistice comise de păcătoasă în limba română, ba, mai mult decît atît, a rămas plăcut impresionat cînd, la despărțirea de sfînta raclă, Viorica Dăncilă, a cărei cultură generală se bazează pe desenele animate bulgărești din Epoca de Aur, i-a urat, cu un curat accent pravoslavnic, „Leka noci, Dimitrie!”.