Părea o pîine coaptă-n dogoare de comete,
ieșită brusc în calea ocnașului flămînd,
a rupt un lanț în mine și m-a lovit o sete
de ochii ei albaștri băuți pînă la fund.
Ce fel de pîine-i, Doamne, în blugi și în șosete,
de mi-a deschis, sub limbă, o fabrică de unt?!
Visam c-am să o ronțăi crocantă și, cu sete,
i-am leorpăit și ochii de Voroneț profund.
A fost zece minute iubirea mea eternă
pînă-a urcat lipită de-un hipster în metrou,
m-am consolat că poate e proastă ca o pernă,
purtînd inconștientă cel mai deștept popou.