Părea o pîine coaptă-n dogoare de comete,
ieșită brusc în calea ocnașului flămînd,
a rupt un lanț în mine și m-a lovit o sete
de ochii ei albaștri băuți pînă la fund.
Ce fel de pîine-i, Doamne, în blugi și în șosete,
de mi-a deschis, sub limbă, o fabrică de unt?!
Visam c-am să o ronțăi crocantă și, cu sete,
i-am leorpăit și ochii de Voroneț profund.
A fost zece minute iubirea mea eternă
pînă-a urcat lipită de-un hipster în metrou,
m-am consolat că poate e proastă ca o pernă,
purtînd inconștientă cel mai deștept popou.
Imi place ca scrieti putin si mai bine decat altii. Sunt de acord, si eu asa as face.
Cel mai inteligent intelept din nou va decide sa va viziteze site-ul.
E de bine, e de bine.
Aveti credinta?