Rămas fără lumină, fără gaze și fără Internet, profetul magnetic din Izvorani simte pe pielea lui năpraznica ripostă a statului român (dacă nu cumva doamna Cristela a uitat să plătească factura la curent, păcălită de energia care-i vine direct din pămînt pe sub fustă).
Statul român, exprimat prin instituțiile lui de forță (care adună peste 25% din bugetul României), e cuprins de paralizia hoțului prins cu minciuna. E blocat între complicitatea cu atacul hibrid și frica de a nu fi acuzat de această complicitate. Cu Iohannis în frunte, pune acum în scenă o jalnică recuperare a basmului democratic, forțînd nu numai legea, ci și limitele ridicolului.
CCR a anulat alegerile prezidențiale, și bine a făcut, căci exista pericolul ca puterea să pice în mîna unui nebun flancat de haiducii karatiști din Carpați, care erau puși pe treabă, aveau liste negre și adrese unde urmau să înfăptuiască, începînd cu a doua zi după victorie, sfînta răzbunare. Anularea alegerilor prezidențiale a însemnat anularea unei prăbușiri în sărăcie și în lațul influenței rusești. Numai că CCR, Serviciile, ministerele de Interne, de Justiție și al Apărării, CSAȚ, BEC, AEP și ANCOM plus agențiile însărcinate cu protecția împotriva atacurilor hibride au dormit în front, unele visînd la cîntecul de leagăn suveranist, altele plănuind cu anumite facțiuni politice o nouă selecție de avantaje.
Prin urmare, ce facem cu cascada de gafe și uneltiri? Ce facem cu toată această bîlbîială a făptuitorilor instituționali prinși în timpul comiterii faptei? Cum procedăm cu acest joc jegos, de o inimaginabilă rușine, pe care apărătorii patriei l-au lăsat să se desfășoare și la care partidele au luat parte pentru un procent în plus?
Dacă se anulează prezidențialele pentru motivele pe care CCR le-a găsit întemeiate, de ce nu se anulează și parlamentarele, care au funcționat în același regim de atac hibrid și care au băgat în Parlament un partid venit din bezna tunelelor dacice, a apei cu nanocipuri și a firului divin? Atacul hibrid, amplificarea din rețelele TikTok și Telegram s-au întins pe săptămînile dinaintea turului I, în timpul turului I, în timpul parlamentarelor (în crescendo), după parlamentare și urmau să explodeze la turul II. De ce să fie extrase parlamentarele din acest mod de operare? E ca și cum un agresor ar bate în mod egal două victime, dar ar fi condamnat doar pentru una din ele.
Capul acestei monumentale pasivități e Iohannis, șeful suprem al securității naționale, capul armatei, al Serviciilor, al parchetelor și, într-o bună măsură, al partidelor intitulate de la o vreme „pro-occidentale“. Amestecul lui în nenorocirea PNL, obsesia de a numi impostori la conducerea guvernelor și păstrarea Serviciilor la propriul cherem au distrus orice dram de vigilență și de încredere în valorile democrației. Iohannis a întreținut prăbușirea moralului Armatei sabotîndu-i modernizarea, iar după el s-au luat atît guvernele, cît și rețeaua mafiotă de generali care fac pe față, din prostie sau cu premeditare, politica Rusiei. Iohannis a făcut praf ideea de angajament al structurilor de securitate și a pus la pămînt încrederea Justiției în ea însăși. Să adăugăm aici sărăcirea sistematică a populației și obținem solul în care au germinat suveranismul, pro-rusismul putinist și neo-legionarismul getic, pus pe violență. Tîmpiți să fie rușii să nu profite de aceste condiții perfecte, mai ales că la producerea lor au contribuit, prin agenții din teren, ei înșiși!
Acum asistăm la o mobilizare zeloasă a organelor. Discipolii lui Georgescu și Zelea Codreanu sînt opriți în trafic, percheziționați și dați la televizor. Sînt scoase la iveală finanțări și operațiuni care vizau lideri din politică și ziariști. Ca să stingă acuzațiile de complicitate, instituțiile de forță aruncă pe foc cu tot ce apucă: descinderi, rețineri, ba chiar cu gaz. E un fel de sărbătoare a mistificării prin exces de zel. Și, în lipsă de altceva, e bună și asta. Dar dacă nu se refac și parlamentarele, o parte din tumora pe care CCR, parchetele, Serviciile și Poliția se prefac că o îndepărtează rămîne bine-mersi în organismul politic și în societate. Nebunia rămîne prezentă în viitorul Parlament, cu exaltații, infractorii, putiniștii și videochatistele ei.
Ca să existe o revenire credibilă, e nevoie ca alegerile să fie refăcute integral: și prezidențiale, și parlamentare. Partidele trebuie să arate că au înțeles nevoia de schimbare cerută de popor și să se abțină să defileze cu aceiași oameni. Instituțiile de forță trebuie reformate cu inteligență: lent, dar ferm. Iar viitorul guvern și viitorul președinte să arate că e loc și pentru oameni deștepți și de caracter la conducerea țării, fiindcă proștii și aroganții au fost cît pe ce să ne ofere un viitor rusesc.