Înainte să ne omoare pe toți, așa cum prezic fondatorii ei, Inteligența Artificială săvîrșește fapte mai pașnice, cum ar fi rezolvarea problemei Navier-Stokes. E una dintre problemele mileniului, la care mari matematicieni ai lumii trudeau, pînă mai ieri, în zadar. Ecuațiile Navier-Stokes transferă legea a doua a lui Newton la fluide. Într-o interpretare rapidă și ciobănească, ele spun că variația vitezei unui fluid incompresibil plus felul în care fluidul e purtat de curgerea din jur reprezintă un efect al presiunii, vîscozității și forțelor externe. Faptul că fluidul își transportă propria mișcare deschide posibilitatea unor turbulențe complexe, un fel de vîrtejuri generate de vîrtejuri – și undeva, în acest punct, a apărut problema Navier-Stokes: presupunînd că avem de-a face cu un fluid cuminte, „neted”, cu viteze finite, e posibilă apariția, după un timp finit, a unei singularități? Adică din ecuațiile pașnice se poate isca o explozie, un eveniment cu valori infinite?
OpenAI zice că da. În aparență, problema mileniului a fost rezolvată în 88 de ore, cu ajutorul a 10.000 de agenți AI, care au pus mînă de la mînă, au tras cu ochiul spre munca unor matematicieni ce orbecăiau și au oferit o soluție: într-un fluid ideal, perfect continuu, curgerea se poate concentra într-un vîrtej care accelerează fără limită într-un punct, într-un timp finit. Adică, în fluidele blînde, în aer, apă, gaze, în aeronautică, navigație, meteorologie, respirație, în vasele noastre sanguine sînt posibile singularități. În scenariile prăpăstioase, le putem numi catastrofe.
Așa e și cu problema Nicușor-Președinte. Cumințenia lui anterioară, care promitea un comportament previzibil, descris de ecuațiile banalității, s-a dus pe copcă. Azi vedem că experimentul o ia razna și admite singularități: singularitatea Pahonțu, catastrofa Grindeanu, explozia Coaliției Pro-europene, dezastrul Puciului Veștea, calamitatea Politicii Externe, paradoxul Ciorapilor Trași, bizareria Mersului Pe Lîngă Covor, cataclismul Moțiunii PSD-AUR, cutremurul Blocajului Verbal. Sînt evenimente care pot accelera, vedem, la infinit, cu consecințe periculoase pentru partea noastră de omenire.
Nu există azi o matematică – umană sau parlamentară – care să poată elimina cauzele acestui proces de degradare a viitorului. Nu există nici măcar o inteligență naturală capabilă să-l tragă de mînecă pe făptaș. Nicușor e scăpat din strînsoarea predictibilă a legilor civile și produce turbulențe binelui public. El însuși are comportamentul unui vîrtej care accelerează brusc și necontrolat, antrenînd fluidul social (politica, economia, etica) într-o mișcare periculoasă și dăunătoare. Mulțumită acestui comportament, ne putem trezi în categoria junk, într-un nou val de scumpiri, în dificultăți de securitate militară, reinvadați de Servicii, copleșiți de suveranism isteric, deprimați de stagnare, tot mai irelevanți în politica externă și în lumea civilizată.
Problema Nicușor nu e a mileniului, e a primului său an de mandat. Că e formulată în manualul de psihiatrie, în vreo plîngere legată de corupție sau – Doamne ferește! – în arhivele vechii Securități, asta rămîne o necunoscută. Dar soluția ei ține tot mai puțin de matematica bunelor intenții și tot mai mult de numărul alegătorilor dezamăgiți, păcăliți și furioși, gata să-l demită, la o adică, într-un referendum.