Înainte să ne omoare pe toți, așa cum prezic fondatorii ei, Inteligența Artificială săvîrșește fapte mai pașnice, cum ar fi rezolvarea problemei Navier-Stokes. E una dintre problemele mileniului, la care mari matematicieni ai lumii trudeau, pînă mai ieri, în zadar. Ecuațiile Navier-Stokes transferă legea a doua a lui Newton la fluide. Într-o interpretare rapidă și ciobănească, ele spun că variația vitezei unui fluid incompresibil plus felul în care fluidul e purtat de curgerea din jur reprezintă un efect al presiunii, vîscozității și forțelor externe. Faptul că fluidul își transportă propria mișcare deschide posibilitatea unor turbulențe complexe, un fel de vîrtejuri generate de vîrtejuri – și undeva, în acest punct, a apărut problema Navier-Stokes: presupunînd că avem de-a face cu un fluid cuminte, „neted”, cu viteze finite, e posibilă apariția, după un timp finit, a unei singularități? Adică din ecuațiile pașnice se poate isca o explozie, un eveniment cu valori infinite?
OpenAI zice că da. În aparență, problema mileniului a fost rezolvată în 88 de ore, cu ajutorul a 10.000 de agenți AI, care au pus mînă de la mînă, au tras cu ochiul spre munca unor matematicieni ce orbecăiau și au oferit o soluție: într-un fluid ideal, perfect continuu, curgerea se poate concentra într-un vîrtej care accelerează fără limită într-un punct, într-un timp finit. Adică, în fluidele blînde, în aer, apă, gaze, în aeronautică, navigație, meteorologie, respirație, în vasele noastre sanguine sînt posibile singularități. În scenariile prăpăstioase, le putem numi catastrofe.
Așa e și cu problema Nicușor-Președinte. Cumințenia lui anterioară, care promitea un comportament previzibil, descris de ecuațiile banalității, s-a dus pe copcă. Azi vedem că experimentul o ia razna și admite singularități: singularitatea Pahonțu, catastrofa Grindeanu, explozia Coaliției Pro-europene, dezastrul Puciului Veștea, calamitatea Politicii Externe, paradoxul Ciorapilor Trași, bizareria Mersului Pe Lîngă Covor, cataclismul Moțiunii PSD-AUR, cutremurul Blocajului Verbal. Sînt evenimente care pot accelera, vedem, la infinit, cu consecințe periculoase pentru partea noastră de omenire.
Nu există azi o matematică – umană sau parlamentară – care să poată elimina cauzele acestui proces de degradare a viitorului. Nu există nici măcar o inteligență naturală capabilă să-l tragă de mînecă pe făptaș. Nicușor e scăpat din strînsoarea predictibilă a legilor civile și produce turbulențe binelui public. El însuși are comportamentul unui vîrtej care accelerează brusc și necontrolat, antrenînd fluidul social (politica, economia, etica) într-o mișcare periculoasă și dăunătoare. Mulțumită acestui comportament, ne putem trezi în categoria junk, într-un nou val de scumpiri, în dificultăți de securitate militară, reinvadați de Servicii, copleșiți de suveranism isteric, deprimați de stagnare, tot mai irelevanți în politica externă și în lumea civilizată.
Problema Nicușor nu e a mileniului, e a primului său an de mandat. Că e formulată în manualul de psihiatrie, în vreo plîngere legată de corupție sau – Doamne ferește! – în arhivele vechii Securități, asta rămîne o necunoscută. Dar soluția ei ține tot mai puțin de matematica bunelor intenții și tot mai mult de numărul alegătorilor dezamăgiți, păcăliți și furioși, gata să-l demită, la o adică, într-un referendum.
3.894 de vizualizări
Adevarat a grait cine a zis ca Nicusor traieste in lumea lui.E incorigibil semn ca nu intelege nimic din ce se petrece in jurul lui. Ca a fost si el un Petrov,tot ce se poate !
tot ai:
∂u/∂t + (u·∇)u = −∇p + νΔu + f, cu ∇·u = 0 și u(x,0) = u₀(x)
u = câmpul de viteze, p = presiunea, ν = vâscozitatea, f = forța externă.
Termenul (u·∇)u e cel neliniar: fluidul își transportă propria viteză.
Întrebarea Clay (formularea lui Fefferman): pentru u₀ netedă cu energie finită, există o soluție netedă pentru orice t > 0? Sau există un T < ∞ cu sup|u(·,t)| → ∞ când t → T? Acesta e „blow-up" (singularitate în timp finit).
Cele patru variante oficiale:
(A), (B): f = 0, pe ℝ³ sau pe torul periodic. Demonstrezi existența și netezimea globală.
(C), (D): f ≠ 0 (netedă), pe ℝ³ sau pe tor. Construiești un blow-up.
Ce susține OpenAI: o soluție de tip (C)/(D). Cu u₀ = 0 și o forță f netedă, apare un blow-up, adică un vârtej care se contractă și accelerează, cu energie totală finită. Rezultatul e formalizat în Lean.
Ce rămâne deschis: cazul f = 0, adică (A)/(B) sau blow-up fără forță. Trei matematicieni au postat o demonstrație că metoda OpenAI nu se poate extinde la f = 0.
Poftim, joac-o pe asta:
Ecuația lui Laplace este o ecuație cu derivate parțiale de ordinul II, utilizată în numeroase domenii științifice: mecanica fluidelor, astronomie, electrostatică, termodinamică, difuzie, mișcare browniană, mecanică cuantică etc. Poartă numele celebrului matematician și astronom francez Pierre-Simon Laplace (1749-1827), care a pus în evidență proprietățile acestei ecuații în studiul câmpului gravitațional.
In anul 4 de facultate se arata ca fixarea conditiilor initiale pentru integrarea ecuatiei este partea cea mai dificila.
Navier-Stokes este decat un caz particular al ecuatiei Laplace. Cu derivate de ord.I.
p.s.
(Ca sa ma dau destept foc, fara sa am habar despre ce-i vorba, am incercat copy-paste de pe wikipedia, dar nu permite formatul, este ceva cu functia psi la a doua derivata)
Teoria extinsa a relativitatii caracterului uman prezice ca in anumite conditii de timp si masa (monetara) se poate ajunge la inversarea sensului. In termeni nestiintifici: scuipi unde ai lins.