Capu la Nicușor face, capu la Nicușor trage

Cineva de la Cotroceni să vină repede să îmi ia caii la bicicletă și să-i dea gunoiului politic, că tare frumos a pedalat pe meandrele rațiunii distinsul Președinte, tocmai din Irlanda. Băi, dar ce frumos și-a găsit euglena asta aritmetică argumentele, ce frumos invocă el demnitatea și decența în discursul public și relația cu statul. M-a luat cu emoție și frisoane doar privind ce frumos i se prăvălesc cuvintele printre buzișoare, ca cum în gura lui ar fi o carte de exerciții de morală.

Da, Ovidiu Vanghele e de prea multe ori prea vulgar și cred că a făcut din vulgaritate o formă de protest față de jegul și mizeria din sistemul public. Pentru că știe și să se poarte decent, să vorbească așa cum trebuie și, îmi place să cred, chiar și să pună pe el un sacou, dacă trebuie și are chef. Chiar și așa, Ovidiu, dacă tot ai mers acolo în tricou și nepieptănat, de ce n-ai mers în crocși? Sau măcar în clăpari! Uite, d-asta trebuie dați afară sepepiștii de la intrare. Cum să lași pe cineva interzis la conferință, care nici măcar nu și-a asortat tricoul cu niște crocși?

Altfel, din cauza unui coleg care de-o vreme n-are noaptea somn și ne indică să-l urmărim pe Nicușor, am stat și m-am uitat în gura domnului prezident, să-l văd și să-l aud cum justifică decizia de piele sensibilă de organ abuzat de cuvântul gunoi.

Eu nu sunt un gunoi. Și în calitate de om am dreptul să nu intru în dialog cu o persoană care nu mă respectă – a grăit euglena. Bine, Nicușor, te credem că nu ești un gunoi în calitate de om, dar putem măcar dezbate cât de gunoi ești în calitate de Președinte? Putem să spunem despre tine că ești un gunoi politic, care a mințit cu nerușinare? Că, mă gândesc eu, nu erai matale acolo, la serviciu, la Cotroceni, în calitate de om-negunoi. Erai în calitate de Președinte, adică de gunoi-politic-dovedit prin atâtea și atâtea minciuni și promisiuni neonorate, în opinia mea, și prin toate piruetele morale făcute între ce ziceai în calitate de candidat și ce faci în calitate de Președinte. Nu zice nimeni că ești gunoi ca om, dar ca Președinte ești un gunoi de poți oricând face umbră la Glina.

Mai important de atât este demnitatea funcției publice, pentru că eu în mod simbolic sunt șeful aparatului statului român, adică polițiști, asistenți medicali, profesori, funcționari publici, judecători, și nu pot să accept că vreuna din persoanele astea, care lucrează pentru statul român, poate să fie tratată ca gunoi de un cetățean al acestui stat – a continuat euglena.

Deci, uite care e treaba, că se vede de la o poștă că Președintele e invers proporțional cu matematica. În calitatea aia simbolică de care zice, Președintele nu este niciodată șeful judecătorilor, de exemplu. E șeful statului, conform Constituției, dar nu al tuturor angajaților statului și cu siguranță nu al judecătorilor. Mai apoi, jurnalistul ăla, când a vorbit acolo, la conferința aia, nu i s-a adresat cu „gunoiule!”. Nici măcar cu „domnule gunoi”. Acolo și în acel moment, Vanghele a vorbit frumos, decent, ba chiar a avut o întrebare extrem de pertinentă. Iar Președintele, ca euglenă morală ce este, a defulat ca un puțoi răzgâiat și a uitat că e la muncă, nu în timpul liber, când are voie să miorlăie cât vrea la perete. Era acolo în calitate de Președinte și trebuia să-i răspundă omului. Iar asta chiar dacă Vanghele era îmbrăcat de zici că urma să meargă la terasă, la o manifestație filosofică.

Și, ca să încheiem povestea cu gunoiul, iată că ne-a zis tot euglena ce și cum: Evident că cetățenii au… cel mai bine ar fi să colaboreze cu autoritatea, dar dacă nu se poate asta, au diverse forme de contestare, de protest, de chemare în judecată, plângere penală, toate astea sunt mijloace democratice de care nu am nimic de spus.

Păi da, domnule euglenă! Fix asta e schema. Dacă omul Nicușor s-a simțit rănit în orgoliul său de ființă monocotiledonată, îl chema frumos pe Vanghele în judecată. Pă persoană fizică, cum s-ar zice, că persoana matale fizică s-a simțit jignită de cuvântul „gunoi”, nu funcția, că aia nu are cum să se simtă jignită. Omul Nicușor putea merge să facă fix ce a zis Președintele Nicușor, să conteste postarea omului, să protesteze în fața casei lui, să-l cheme în judecată, ce ar fi vrut mușchiul său de nevertebrată morală, nicidecum să-l interzică de la conferințele de presă.

Sigur, în egală măsură m-a enervat și reacția ulterioară a lui Vanghele, care s-a apucat să-și ceară scuze că l-a făcut gunoi, că nu trebuia, că s-a lăsat dus de val. Nu, stimabile, nu te-ai lăsat dus de niciun val. De val ai fost dus când ai făcut pocinog unora care nu-s persoane publice neapărat, care nu-s angajați și reprezentanți ai statului, care nu-s depozitari ai speranțelor a milioane de români. Ălora, e în regulă, cere-ți scuze, dar unor politicieni, unor reprezentanți ai statului care au ajuns unde au ajuns în baza unui vot și a încrederii românilor, pe care mai apoi s-au căcat cu grația unui cercopitec în călduri, de la ăia nu ai de ce să îți ceri vreodată scuze.

Omul Nicușor este admirabil, e un matematician deosebit, un olimpic cu care ne putem mândri, un om care și-a pus energia și munca în slujba unui ONG care a luptat pentru oameni și București. Politicianul Nicușor, și mai cu seamă Președintele Nicușor, e un GUNOI!