Simți iar că ești curtat de musca verde
ce te confundă poate c-un hîrdău
sau cu un țărm cu putrede lacherde
zvîrlite de furtuni în patul tău.
Fără să vrei participi la revolta
scheletului pe care-ai fost clădit.
Cînd vine moartea ca să-și ia recolta
aprinde-i tu țigara c-un chibrit
și fii drăguț, zi-i că veneai la gară
da’ n-ai știut că va sosi chiar azi.
Cîntă-i ceva nostalgic la chitară
de Trio Grigoriu, cu trei brazi,
broscuța oac sau ăla cu codașu,
care-i plăcea și lui Gheorghiu–Dej,
cînd aduna boierii cu fărașu’
și băga multă spaimă în burgheji,
fă-o să rîdă, zi-i că nu te doare
în trupul tău istoric mai nimic
și-apoi trimite-o iute la culcare
că viața-i un borcan cu loz în plic.