Articole ce conțin cuvântul cheie: mircea dinescu

Cînd era roșie ca focu’ țara au apărut mătușile Tamara tîrînd prin praf desagi cu cocoșei, că se vota cu zahăr și ulei și obosiți să-și numere mangoții, la-naintare și-au […]

(Fabulă fără morală) Lui Victor Ponta i-a crescut azi noapte o aripă suveranistă-n c-u-r și cînd să se înalțe în azur, căzu precum o căcărează-n lapte. Baciul Ciolacu l-a văzut […]

După vizita de lucru a președintelui nostru pe acoperișul blocului din Galați, unde Nicușor Dan ne-a explicat că drona rusească a fost deviată de ucrainieni către România, ne așteptam să […]

Dați bani americanilor să creadă că-n țara asta fac deja ce vor, c-am ales cu drag dintr-o cireadă un bou ce se ferește de covor, că pe la noi sînt […]

Ce-a prorocit pe vremuri Baba Vanga va apărea pe cer cu slove roșii. Rasputin o să-și lustruiască ranga la 9 Mai cînd vor cînta cocoșii. De bietul Putin va-ntreba o […]

Iată dovada: Balada păgubosului care-și dă singur foc la valiză Unde miroase-a pagubă sunt primul care sosește să își facă plinul, căci m-am născut cu degetele-n priză și mi-am luat […]

Cînd m-ați scuipat credeam că îs ca pruncul, frumos, fi-mi-ar deochiul ăsta chior, că v-ați făcut erou dintr-un furuncul crescut pe buca unui dictator. Și-acum îi mîngîiați cu drag urmașii […]

Popoare obosite de minuni, pe care-n cîrca lor le-au pus părinții ca să îi facă-n ciudă lui Irod, sînt nevoite, vai, să cînte-n cor: “Azi criminalii noștri-s cei mai buni!” […]

El nu intră-ncălțat peste covoare și totuși calcă țara în picioare ținîndu-și strînsă mîna pe vipușcă: țara-i cam bleagă, dar covorul mușcă. Să nu îl speriați, c-așa e el: cic-a […]

Sfinți de extremă dreaptă. Tristă-i taina! Cu nostalgii pentru cămașa verde, românii au înmuiat-o în Cacaina, crezînd că moartea o să îi dezmierde. Dar moartea nu-i deloc sentimentală, nu-i nici […]

În primăvara anului 1990, am fost vizitat la Uniunea Scriitorilor, unde printr-un accident al istoriei ajunsesem președinte, de doamna Kupermann, numărul doi la Ambasada SUA din București, pe care o […]

Îi promisesem lui Felix că după ce îmi dau bacalaureatul și după ce voi fi angajat cu normă întreagă la revistă îmi voi aloca timp să învăț de la el […]

Nu cred că în primul an de existență cineva din redacție a luat foarte în serios cuvântul „academie“ din numele cel nou al revistei. Atunci când s-a produs ruptura de […]

Septembrie 1991 a fost ultima lună completă petrecută de echipa noastră în redacția de la Curtea Veche, iar numărul scos după mineriadă a fost unul dintre ultimele numere făcute de […]

Andrei Pleșu s-a retras din viața publică de ceva vreme. Era sătul. Nu, n-o zic sarcastic. Din când în când, Internetul mai defulează ici-colo câte un video cu epoca de […]

Încurcate sînt căile istoriei literare! Scrii, crești, suferi, viermuiești neliniștit și aștepți clipa în care critica literară autorizată, aia cu patalama și cu vechi state de serviciu, să vie să […]

Sînt ani, poate decenii, de cînd micilor li se tot confecționează un renume prost. Cu toții cunoaștem oameni educați și umblați prin lume care văd în mititei un viciu național, […]