Articole ce conțin cuvântul cheie: mircea dinescu

Îi promisesem lui Felix că după ce îmi dau bacalaureatul și după ce voi fi angajat cu normă întreagă la revistă îmi voi aloca timp să învăț de la el și investigații, ca să întăresc firavul departament de investigații al revistei. Asta cu investigațiile și cu textele de informații era o obsesie a unei mici părți a redacției. Cei mai mulți erau fericiți cu partea de meta-presă. Era simplu: citeam ceva în alte publicații, vedeam ceva la televizor, făceam niște […]

Nu cred că în primul an de existență cineva din redacție a luat foarte în serios cuvântul „academie“ din numele cel nou al revistei. Atunci când s-a produs ruptura de Ovidiu Nacu era nevoie de un nume. Ideal ar fi fost unul care să lase senzația continuității, dar fără să încalce prea mult drepturile de proprietate intelectuală ale Batalului. Chiar dacă au existat mereu dispute privind numele celui care a lipit academia de Cațavencu, memoria generală îi cam atribuie acest […]

Septembrie 1991 a fost ultima lună completă petrecută de echipa noastră în redacția de la Curtea Veche, iar numărul scos după mineriadă a fost unul dintre ultimele numere făcute de noi pentru Batalu’. Eu nu știam, atunci, asta. Nu eram implicat în marea plecare care se pregătea. Dar eram membru fondator al Așezământului Cultural Academia Cațavencu, așa că m-am trezit chemat, într-o zi, nu la redacție, ci acasă la Doru. Stătea într-o garsonieră – maximum apartament cu două camere minuscule […]

Andrei Pleșu s-a retras din viața publică de ceva vreme. Era sătul. Nu, n-o zic sarcastic. Din când în când, Internetul mai defulează ici-colo câte un video cu epoca de glorie a anticomunistului nostru. E plastic, înțeapă cu candoare, pălmuiește elegant și cam atât. În rest, trage după el ca pe un cadavru amenințarea comunismului. Un fel de jucărie pentru oameni bătrâni. Periodic, mai scoate câte o carte alături de amicul Liiceanu și morfolesc câteva idei aproximative, aleg niște formulări […]

Încurcate sînt căile istoriei literare! Scrii, crești, suferi, viermuiești neliniștit și aștepți clipa în care critica literară autorizată, aia cu patalama și cu vechi state de serviciu, să vie să recunoască, de care putem zice depandă! E o istorie veche cît literatura română și la fel de năbădăioasă ca ea. Nu există satisfacție mai mare a criticului în fața domnului autor decît aceea prin care îl condamnă la uitarea publică cu o sentință. Închipuiți-vă furia clocotitoare a jandarmului universal, care […]

Sînt ani, poate decenii, de cînd micilor li se tot confecționează un renume prost. Cu toții cunoaștem oameni educați și umblați prin lume care văd în mititei un viciu național, o mîncare retrogradă și plebee. Radu Anton Roman a murit, Mircea Dinescu s-a retras la țară… și cui ne-au lăsat?! Unor formatori de opinie fandosiți, înalt disprețuitori față de cele ale stomacului. Mass-media în ansamblu a participat la făurirea unui întreg mit al mititeilor electorali. Mitingurile organizate de partide sînt […]