Se tem vlahii că se întorc anii ’50, că se degradă justiția de ajungem iar la stalinism, of. Se tem degeaba. Treaba nu e că se întorc anii ’50. Treaba e că n-au plecat niciodată. Se mai tem vlahii, văleleu!, că vin rușii. Țeapă. Sunt deja aici. Mereu au fost. Cine credeți dumneavoastră că a câștigat „revoluția” din 1989? Era Iliescu pro-european, Doamne ajută?! Iar serviciile de securitate vlahe sunt ele pe model britanic, nemțesc, olandez? Mă, copii… Cum ar mai spune și tov. Iliescu, dacă nu s-ar fi dus să fie îngropat cu onoruri militare, cum îi stă bine unuia care n-are picătură de sânge pe mâini, sigur că da.
Dar na, românii sunt genul care confundă propaganda cu presa și pe Grindeanu și pe lacheul ăla din Banat, al cărui nume e ușor de uitat, cu mari oameni de stat. Țițeii-Popeștii noștri, cum ar veni, spuma social-democrației de caviar, ehe.
Românii au reușit să-l confunde până și pe Bolojan cu un mare priceput în economie. I-au dat barosul pe mână și l-au pus să „repare”. A reparat Bolo până a rămas pacientul mort în drum, nu te joci. Iar acum urmează să piardă statul (vorba vine stat) și procesele în instanțe, iar costul „reformei” să fie mai mare decât economia, după buget, coane Fănică. Bine, Bolo! Românii sunt încredințați că a face economie înseamnă fix ce nu înseamnă. Au modelele pe care le au – din cultură (care e, pe scurt, strict o labă-n cerc, câteva mese) până în minunata lume a politicii (serios, milioane de analfabeți se închină la guru și la puricii din capul lui Puric, că dacă asculți mai bine se aude Radio Moscova, tovarăși).
Eh, atunci, bucurați-vă de țară, că frumoasă ați mai făurit-o! Legiuni de provocați cognitiv așteaptă doar un semn să latre din tastatură, că la muncă e mai greu. Că la școală a fost greu. Că noi suntem cei mai breji dintre draci sau cum era. Doar miracolul că nu vine nimeni să se bucure de creșterea economiei la Băicoi a făcut să n-avem și noi Irlanda noastră de Nord, să n-avem și noi Belfastul nostru. Violența e intactă, slavă zeilor!, doar în virtual. Deocamdată. Dați-i o șansă românului verde să arate ce poate, o, cum ar mai linge el mâna de miner cu pulan în dânsa… Ce ar mai merge o jandragniadă, ca-n august 2018… Nu doar că au trecut degeaba acești treizeci și șase – treizeci și șapte de ani. Au trecut degeaba și nu mai avem nici măcar echipă națională.
